Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for the ‘atelier 35’


riscuri mecanice @ atelier 35 0

Posted on March 22, 2010 by admin

riscuri mecanice

atelier 35

17 martie – 30 martie

prima expozitie de la atelier 35 dupa fair 4 art :) cu biblioteca in miscare si complet refacuta si gata de strans reviste si albume pe rafturi, am gustat vernisajul expozitiei riscuri mecanice din plin. am fost atat de bucuroasa cand ma uitam prin jur si stiam cata munca a fost pentru biblioteca si expozitia in curs si m-am gandit: si eu am ajutat putin, am uitat de depresii, stari de neliniste sau mai stiu eu ce probleme adolescentine care ma palmuiesc din cand in cand. au venit prieteni, familiar faces, oameni care s-au bucurat si ei de reusitele galeriei atelier 35.

afisele de protectia muncii din perioada comunista care sunt on show as i am typing sunt autentice probe de design si conceptie cat si imagini ale unei modalitati de a concepe lumea cu totul diferite, absurde, amuzante, acum, si intr-un mod foarte ciudat : inspirational.

ma tot gandeam la ideea de research si cum poti combina atatea domenii si activitati pentru a scrie o lucrare pertinenta, iar expozitia in curs este, cred eu, un fond interesant pentru orice persoana interesata de aceasta perioada.

- preferata mea.

miscellaneous 0

Posted on January 29, 2010 by admin

Razvan Boar

@     atelier 35

20 ian – 25 feb

miscellaneous este prima expozitie pe care o vad pe anul asta si este relaxant sa incep cu un post despre pictura.

colajul selectiei prezente in galerie are o unitate in cromatica, dar si in gustul pentru imagini transante care se prezinta aluziv, dar cu severitatea acutizarii subiectului. seria de instantanee sugestive, cum este imaginea iconica a luptatorului sau a femeii-obiect este pusa in echilibru cu secvente-detaliu, de textura sau portret.

degaja un straniu mod de a imagina: in acelasi timp actual, dar cu un flavour retro de amintire.

Mi-a placut impresia black and white, ascutimea formala impreuna cu o lejeritate eleganta.

asta trebuie sa fie lucrarea mea preferata din expozitie, contrastul dintre nuditatea femeii-obiect si mainile cu ceasuri ale domnilor (generosi?)  este extrem de real, adevarat si curent.

cand cresti mare mai bine ramai asa 0

Posted on April 16, 2008 by admin






Wannabe. Exercitii de vizibilitate
foto-instalatie, text, video

spatiul expozitional poate functiona si ca un scrapbook, peretii devin pagini goale pe care poti aduna imagini, cuvinte, momente. atelier35 devine o foaie imensa goala pe care poti scrie (asta chiar intr-un sens nemetaforic, poti scrie!), o lista cu to do din perspectiva oricarei persoane care deschide capacul la marker. scrisul devine artistul care expune. un board deschis oricui – pentru afirmare sau pentru o “trecere” sincera, suparata, pesimista, revoltata sau doar amuzata. un playground pentru conceptul de baza al galeriei atelier35.
expozitia in sine este un memento dedicat actiunilor unor artisti tineri. are aspectul unei rememorari – fotografiile mici de pe pereti actioneaza ca indicatori – uitandu-ma cu atentie la fiecare caption mi-am dat seama ca ma concentram pe informatie si nu pe evenimentul artistic propriu-zis.

am exersat vizibilitatea artistilor prin ce am gasit “postat”. am parcurs expozitia cu placere pentru ca am putut relationa cu ce am gasit acolo: seria de calling for artists, ideile din actiuni, commenturile vizitatorilor. pentru ca este ceva real, in sfarsit, pentru ca explica cotidian o pozitionare a artistului tanar.

intr-un fel suntem toti wannabes cand suntem la inceput, cand vrem ceva cu adevarat. poate traducerea in acest caz ar fi “aspirant”. chiar daca wannabe poate avea o incarcatura negativa, conserva totusi, o parte continua, un ing form, pentru ca a dori ceva este a fi in miscare.
notand diferenta intre emerging artist si wannabe la nivel de intelegere a cuvintelor, ce am vazut la 35 arunca delimitarea asta in exterior fiind taguri date de formulare de aplicatie sau de kritik.

expozitia atinge o latura personala, “umbland” direct in experienta ta, spatiul devine o camera de aducere aminte si de propulsie de idei.

inca o expozitie reusita.

nou la 35 0

Posted on March 28, 2008 by admin





21 martie – 4 aprilie 2008
Iulia Florea
“La Machina Telurica”
atelier 35

http://www.atelier35.blogspot.com/

jurnalul unui erou 0

Posted on February 15, 2008 by admin





atelier 35 -eu sunt un supererou

am vazut prima oara expozitia de afara, prin geam.. era trecut de 9 seara si galeria era inchisa..

m-am intors in ziua urmatoare.

am stat si m-am uitat mult incercand sa tin in fata ochilor si lucrarile de fotografie dar si de pictura..am simtit o discordanta.. eram blocata intre doua momente estetice diferite, intre doua atmosfere contrastante.. simteam taietura vie a imaginilor alb-negru de fotografie si placerea statica a panzelor. am plecat.

m-am intors peste cateva zile, si m-am grabit sa ajung in fata lucrarii de fotografie, m-am prefacut ca nu mai exista nimic altceva in sala si am privit-o singular. oameni in multime, pe strada, langa cineva, mereu langa cineva, mereu impreuna.. oameni surprinsi in momentele lor “invizibile” – cand merg pe strada, cand sunt spectatori, cand se intorc din drum.. cand traiesc in afara, in oras, unde toti suntem anonimi.. “pietoni”. a fost o experienta personala pentru ca pentru un moment eram si eu acolo: eram femeia cu palton negru care sta cu spatele, mergeam si eu pe strada.. nu stiam, ma grabeam sa ajung undeva.

m-am departat si pastrand sentimentul de cotidian m-am intors spre peretele cu lucrari de pictura. nu ma mai vedeam, acolo nu eram.

daca oamenii din fotografii erau “reali”, portretele aduceau personaje ireale- estomparea “viului” prin paleta tacuta (griuri lente,statice, chiar si albastrul electric este inchis in nuantele stinse, nu tipa, combinatia se armonizeaza perfect intr-o nota rafinata)- dar care traiesc pentru totdeauna dezlipite, scoase din serialitate. ei traiau inauntru.
supereroii?

m-am apropriat de iesire si m-am uitat la doua realitati pe care eu le percepeam distinct. daca formal culorile corespundeau (alb-negru, albastru) si erau prezente in ambele lucrari nu exista o nivelare a intelesului prin simpatia cromatica.
am stat..aveam nevoie de timp pentru a intelege exact..mi-au trecut prin minte o multime de interpretari, eram pentru un moment convinsa si in celalt imediat pierdeam increderea in propriile mele idei..am stat..m-am uitat la Cineva care privea lucrarile..l-am privit si am gasit echilibrul expozitiei- nu mai lipsea nimic acum- oamenii din poze si din picturi erau supereroi in momentul cand se apropria cineva de ei, cand erau priviti. mi-am dat seama ca explicatiile gandite, incercarea mea de a gasi intelesul era primul strat, unul superficial.

m-am apropriat din nou de perete, m-am uitat la o fata imbracata in albastru. m-am bucurat ca o privesc pentru ca si eu si ea, oricine eram noi, chiar daca nu ne cunosteam, chiar daca nu eram reale, ne priveam stiind ca suntem supereroi.

cred ca intr-o galerie, andrei berindan ar face poze la oameni, la oamenii care se uita, care privesc.

expozitia “eu vreau sa fiu supererou” de la galeria atelier 35 (8-26 februarie)- andrei berindan
a fost o experienta, am explorat-o incet dar si cu nerabdare pentru ca cerea ceva de la mine, imi cerea timp pentru a-mi aminti cine sunt.

acum am inteles,
multumesc.



↑ Top