Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for the ‘expozitie’


Pop up Gallery 1

Posted on June 14, 2010 by admin



i don’t know about u, dar eu aştept în fiecare an cu nerăbdare  noaptea albă a galeriilor – pentru că  se întâmplă noaptea, pentru că e creat un întreg circuit, pentru că fiecare galerie încearcă ’să provoace la vizual’, pentru că publicul NAG este o comunitate cu care u can relate to şi pentru că vibe-ul evenimentului te alimentează.

ca de obicei pornirea mea maniacală de a face planul de vizitare şi alegerea coerent-geografică a traseului m-a dus la un exces de a propune 11 galerii pe listă. evident, planul nu a fost unul realist şi rezultatul a fost unul ‘minimalist’ de almost 5.

o să ma scuz politicos şi nu o să dau curs unei înşiruiri de ce am văzut de la un loc la altul, reportaje de genu’ găsiţi pe celelalte endroit-uri web.

în schimb, vreau să mă opresc ‘în’ pop up gallery, chez mccann unde am pop-osit mai mult şi cu mai multă plăcere.

deşi nu sunt fan-ul evenimentelor artsy promovate de/cu/prin/şi în agenţiile de pub, preferând ‘gesturile’ expoziţionale mai grunge, trebuie să recunosc, şi mi se pare foarte important să scriu despre asta, calitatea foarte bună a ofertei, organizării şi delivery-ul galeriei pop up.

lucrul cel mai interesant şi care face dicuţia cu atât mai deosebită este că expoziţia a fost gândită şi făcută, curatorial vorbind, de outsideri, de peopleşii de la mccann. o galerie care a început şi se ‘petrece’ neortodox vis-a-vis de calupul de galerii care sunt ‘mişcate’ de galerişti, artişti, de comunitatea art Inc în general.m-a impresionat foarte mult cum au lucrat şi cum au creat o zonă creativă + atractivă care avea unitate şi un aer casual, fără atitudini rigide, fără gap-uri în comunicarea expoziţională şi, most importantly, susţinând arta contemporană printr-un approach accesibil. so.. we can say that the mccann people actually can :)

sinboy, saddo, aitch, noper, irlo  – combo

riscuri mecanice @ atelier 35 0

Posted on March 22, 2010 by admin

riscuri mecanice

atelier 35

17 martie – 30 martie

prima expozitie de la atelier 35 dupa fair 4 art :) cu biblioteca in miscare si complet refacuta si gata de strans reviste si albume pe rafturi, am gustat vernisajul expozitiei riscuri mecanice din plin. am fost atat de bucuroasa cand ma uitam prin jur si stiam cata munca a fost pentru biblioteca si expozitia in curs si m-am gandit: si eu am ajutat putin, am uitat de depresii, stari de neliniste sau mai stiu eu ce probleme adolescentine care ma palmuiesc din cand in cand. au venit prieteni, familiar faces, oameni care s-au bucurat si ei de reusitele galeriei atelier 35.

afisele de protectia muncii din perioada comunista care sunt on show as i am typing sunt autentice probe de design si conceptie cat si imagini ale unei modalitati de a concepe lumea cu totul diferite, absurde, amuzante, acum, si intr-un mod foarte ciudat : inspirational.

ma tot gandeam la ideea de research si cum poti combina atatea domenii si activitati pentru a scrie o lucrare pertinenta, iar expozitia in curs este, cred eu, un fond interesant pentru orice persoana interesata de aceasta perioada.

- preferata mea.

yves saint laurent feat. neagu djuvara 0

Posted on July 13, 2009 by admin


mi-am dorit foarte mult sa ajung la expozitia yves saint laurent de la mnar. imi imaginam zeci de modele expuse, peretii incarcati cu fashion illustration si o zona dedicata influentelor traditionalei ii.
“ambalajul” expozitiei a fost destul de classy, dar “cantitatea” prezenta infima, 4 tinute, cateva fotografii-icon supraponderale, o piesa de bijuterie si cateva desene. nu pot sa spun ca nu m-am bucurat de micul moment parizian de fashion gustat impreuna cu doua prietene sambata asta. ceea ce a fost frapant si de un umor negru a fost diferenta stridenta de setting dintre expozitia omagiala si expozitia de costume vechi (sfarsit de XIX- 1945) romanesti de la etaj care nu s-a bucurat de aceleasi decoruri muzeale sau de o platforma adevarata de prezentare. mi-a placut mult mai mult a doua expozitie pentru ca piesele sunt cu adevarat extraordinare(daca le numesc vintage parca par prea recente, sunt oare “pre-vintage”? must look into that.), rochii brodate fin, cu aplicatiile cele mai diferite de la margele de sticla, la sidef si pene, palarii cu voalete, fracuri complete, accesoriile de toaleta, evantaie pretioase, ii superbe, unice, pantofi surprinzator de micuti si delicati. momentul a fost amplificat si de prezenta lui neagu djuvara si a adinei nanu care vorbeau atat de elegant si cu un talc anume despre moda. ne-am simtit privilegiate sa putem trage cu urechea, discret desigur, la conversatia lor cu sunet interbelic.

Basarabia mea 2

Posted on June 24, 2009 by admin

Alexandru Plămădeală – Studiu


Ion Grigore Popovici – Nud
Icar


Ada Zevin – Găgăuză


Nina Arbore – Autoportret



Dumitru Sevastian – Odalisce
Iosif Rosebluth -Promenadă

Miliţa Petraşcu




Basarabia mea – vernisaj marţi 23 iunie – Artmark

îmi doream de mult să ajung la Artmark/Art Society. Mă gândeam că o să fie o “întâlnire” liniştită, fără agitaţie şi zgomot, mă imaginam descoperind o galerie mică şi cochetă mai necunoscută. Cred că asta explică şi modul în care am relaţionat cu spaţiul – am fost copleşită de tot decorul a la carte care s-a desfăşurat. o combinaţie de catering, arhitectură şi mulţi “oameni de vernisaj”.
am fost plăcut surprinsă, dar cumva nu m-am simţit chiar într-un spaţiu deschis, creativ, aroma de mentalitate de licitaţie se simţea, expensive suits and lots of photos being taken – exact ca pentru un glossy.

Lăsând decupajul de atmosferă la o parte, expoziţia a fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Nu m-am gândit niciodată cu seriozitate la artiştii din Basarabia.. chiar şi când vorbeam de Nina Arbore sau de Miliţa Petraşcu o făceam fără a contextualiza originea lor.

Am rămas încântată de ce am văzut, m-a copleşit sala dedicată Miliţei Petraşcu, i-am simţit lupta pentru a şlefui puternic, dar niciodată masculin.

Acuarele lui Theodor Kiriacoff mi-au adus aminte de cărţile cu poveşti ruseşti pe care le preţuiesc mai mult acum decăt când eram mică.

Nudurile lui Ion Grigore Popovici sunt de o sensibilitate inexplicabilă, nu ştiu dacă să le văd ca momente intime de cotidian sau studii care dezbracă liniile clare pentru a deveni expresive.

Lucrarea care mi-a rămas în faţa ochilor ca fiind cea mai apropriată de ceea ce simt eu plastic este pânza de Dumitru Sevastian – Odalisce. Expresivitatea “lucrăturii” pigmentului se armonizează cu totul aerul oriental care simt că încă ne guvernează viaţa şi modul de a gândi. lejeritatea şi calmul leneş al odaliscelor este de un firesc actual.

art @ Kollector 0

Posted on June 23, 2009 by admin

Kollector Gallery
eveniment NAG
artist: Chrisitee
“Am inceput sa desenez de cand eram un mic copil cu tatal si sora mea. m-am urcat prima oara pe skateboard in 1990 si inca de la inceput am iubit arta in skateboarding si skateboardingul in arta.”

am avut o senzatie de liniste cand am vazut expozitia, era si ora tarzie probabil, cat si modul in care galeria kollector exista : anexata, retrasa si linistita.
grafismul care devine “graffitism” imprima aici o nevoie de a recupera formele omorate in albumele de istoria artei intr-o redescoperire urbana.
very much enjoyed it.













Expo -UNA galeria NAG – continuare 0

Posted on June 23, 2009 by admin

Vasilescu Catalina

Roxana Constatnta Dumitrache- “Masca”



Expo -UNA galeria NAG 0

Posted on June 23, 2009 by admin



Harea D. Larisa Tahana
“Structura-Detaliu-Anotimp”


Stela Vartic – “interior”

UNAgaleria
12 iunie – NAG
Expozitia premiantilor Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, promotia 2008-9

Napoleon al III-lea si principatele romane 0

Posted on November 19, 2008 by admin


la MNAR

Prelegerea de sambata, 15 noiembrie a lui Cosmin Ungureanu in cadrul excelentului program Rendez-Vous cultural a avut ca tema de prezentare expozitia “Napoleon al III-lea si principatele romane”. Discursul a fost structurat cursiv, urmarind in decupajul cronologic al celui de-al doilea Imperiu: personalitatea lui Napoleon al III-lea (in nota abordarii lui Lucian Boia din Napoleon III cel neiubit), relatia arta-politica in expozitiile universale (de la Paris din 1885 si 1867- prima la care participa si principatele romane), cadrul selectiv al Salonului, “institutionalizarea” spargerii normelor prin aparitia Salonului Refuzatilor (1863) si integrarea Parisului ca centru al lumii culturale din secolul XIX, un Paris aflat sub “autoritatea” structurala a baronului Hausmann, dar care fixeaza eclectismul arhitectural (prin Charles Garnier) si prin care flaneur-ul isi proiecteaza “impresiile” unei vieti urbane angoasante (modernismul lui Baudelaire).
Intrarea in sala expozitiei este prezidata de figura suveranului, astfel evenimentul cultural este guvernat de Napoleon al III-lea, prezent in doua portrete (in ulei si tapiserie). Sub o puternica amprenta istorica, expozitia urmareste momente evenimentionale importante, decurgand cronologic.
Daca revine mereu in discutie rolul educativ al muzeului (ce public educa? sub ce coordonate isi organizeaza programul educativ? care este forma abordata?), in cazul acestei expozitii, cred ca putem delimita destul de clar aceste paliere: ansamblul expozitional ofera un spatiu care poate fi inteles si urmarit coerent prin metoda timeline-ului oferit, aratand o imagine aproape documentara asupra epocii de emerging nation a principatelor.Printre panze de Grigorescu, Aman, Tattarescu, Monet, mobilier stil Boulle, pistoale de duel, portelan Rosenthal, tezaure se dezvolta astfel un dialog credibil care vorbeste despre imaginea unei epoci.

un articol cu adevarat calificat pentru aceasta expozitie deosebita gasiti pe :

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/napoleon-iii-si-epoca-sa-3436418/

este un articol scris de Adrian Silvan-Ionescu,
si ma bucur ca eu pot sa aflu de toate detaliile expozitiei direct de la autor, fiind si profesorul meu de arta romaneasca de secol XIX

construim 1

Posted on May 06, 2008 by admin















atelier in tranzitie – in vechea si regretata aripa a librariei eminescu

vernisajul a fost astazi de la ora 5 .. multi oameni, multi artisti..
spatiul incredibil exploatat cu arta ingramadita este primitor si bine intentionat. nu am mai vazut atata conceptualizare la un loc de mult. cred ca este evenimentul stagiunii.
spatiu de dialog si de explorat.
erau si multi copii astazi la vernisaj..am vrut la un moment dat sa alerg si eu printre lucrari si sa chicotesc, sa ma joc cu sacii negrii si cu panzele de pe acolo.. pentru ca asta a fost senzatia mea – atelierul in tranzitie e un loc de joaca in cel mai serios mod si in cel mai placut.
chiar daca aranjarea expozitie in sine e mult prea dezordonata chiar si pentru ceva atat de “tranzitional”, e o galerie flotanta pe care o voi urmari luna asta.
aerul de carelessness a fost pana la urma unul prietenos.
lucrarile sunt punchlines si trebuie luate ca atare.
de nu vrei asta .. snap a picture si pune-o pe perete la coltul proiectului lui michele bressan, sau raspunde daca poti ; iti place ce vezi? ; in alta ordine de idei : adam atat d einalt, unde se duce? ;sculpturi urbane : invazia continua; inevitabila moarte a artistului si nu uita sa porti manusi de protectie pt ca suntem in constructie.
to read apres vizionare, thank you.

in crama nu e vin, e arta 0

Posted on May 05, 2008 by admin








in constanta muzeul de arta este un loc cel putin ciudat: convietuirea spatiu nou – spatiu vechi-si-dupa-perdea, o colectie mare de lucrari care surprinde prin juxtapuneri indecise (marcel iancu langa corneliu baba),o gramada de expozitii temporare cu arta contemporana …
all in all, amestecul cronologic este astupat de diversitatea lucrarilor, stopuri obligatorii la camerele dedicate lui petrascu, pallady, tonitza, tuculescu(care nu poate fi privit destul si inteles destul) si avangardei (lucrarile cameleonice ale lui maxy, mihaileanu si genialul portret de fata semnat marcel iancu, ).

ajungand pe scara “de serviciu” la parter am ajuns mai departe, mai jos , in “crama” salii de expozitii temporare si am vazut lucrarile de mai sus.
mi-au placut mult cum imi place orice din seria iubitului meu “academism avangardist”. nu am gasit trairi inedite sau explozii de idei, m-am bucurat doar de culori si de textura, de suprafata lucrarilor, o suprafata uscata, cu carton si pasteluri. spatiul expozitional a pus in valoare seria de tablouri, caramida s-a amestecat cu culoarea cartonului lipit pe deasupra si atmosfera a devenit uniforma, linistita si tacuta.

expozitie la galeria museion – muzeul de arta din constanta



↑ Top