Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for the ‘sculptura’


recoveringart zadkine 0

Posted on March 26, 2008 by admin


cubismul decantat


golden head- cu eleganta bizantina


penitenta- repetare, incercare. un posibil spatiu avant warhol.


semnatura

incizia in lemn- adancitura in suprafata lustruita – instrument muzical? idol.


dispunerea atelierului – insula cu lemn si room with a view


aproape un “capitel” medieval


jardin des plaisirs


Destroyed City

“This statue which everyone calls ‘The Destroyed City’
Whenever I see it in Rotterdam, I become more and more a foreigner to the city.
All round it monstrous skeletons arise every day, new plants of our future
tomorrow, appears to me to be retreating backwards to be where then
quiet waves of the barbour are waiting.
The steel dinosaurs cannot bear it.
But when I look upon it in my garden under the tree and there millions of leaves,
I seem to hear its ‘nevermore’, it screams of pain and despair.”

am ajuns la muzeul zadkine din paris stiind doar ca e un muzeu cu sculptura. pot sa spun ca l-am descoperit pe ossip zadkine dintr-o curiozitate ciudata – numele lui suna exotic iar muzeul in sine unul low profile – deci pentru mine o oprire sigura.

casa-loc de expunere(impreuna cu o colectie consistenta de lucrari ale lui zadkine dar si ale sotiei lui -Valentine Prax) de pe rue d’Assas a fost donata de artist in timpul vietii pentru crearea unui muzeu. daca atelier brancusi conserva “dezordinea” unui atelier, muzeul zadkine este ordonat si organizat cu “litera legii” muzeografe- cu sali care urmaresc o anumita cursivitate cronologica si stilistica.
interiorul galeriei care conserva lucrarile de sculptura in lemn, piatra (si de bronz dar de dimensiuni reduse) si de grafica, fotografie are o relatie domestica cu spatiul exterior – gradina – spatiul bronzurilor mari. dialogul astfel creat se poate vedea din intimitatea interiorului privind spre afara, vazand in acelasi timp lucrari din ambele locuri.

originalitate? pentru mine asta nu a fost o intrebare importanta. daca spasmele de nou se consuma evident in pretimpul lor de aparitie : vezi modelajele lui degas, sculpturile de la die Brücke, efuziunea magiei negre-strict william blake- acceptarea unei sinteze intelese si asumate este, poate, mai valoroasa.
zadkine absoarbe tot ce inseamna schema moderna de lucru: geometrizare picturala, aducerea filonului primitiv combinat cu seva folcorica (ruseasca), expresivitate punctuala, accentuarea metodei – biografia lucrarii, atasarea unor explicatii lirice, abstractizare partiala.

in parcurgerea lenta a expozitiei gasesti elementele care vorbesc despre ruptura “novecento” intr-o forma care nu se mai agita, ci este deplin absorbita in sedentarizarea stilistica.
original? poate fi.. prin linistea pe care o inspira, prin siguranta.

traseul creat este unul de adunare a diferitelor influente curente din viata creatorului. sculpturile pot fi explicate si fara etichete (tagurile de muzeu) prin faptul ca sunt concentrari de fragmentari stilistice care reusesc sa se materializeze intr-o continuitate unitara.
vazut asa poate fi o introducere in sculptura moderna si o recontextualizare a corporalitatii folosite de rodin si bourdelle.

zadkine despre
Moulded Child

“Here is my child moulded by my hands, chiselled by my chisels, by my hammer
that sang, that cacked over the handles of my knives.
But what a terrible, twisted child, wrapped in stone like waves!
I do not recognize this child of my sweat, of my tortures, of my heart that panted
when my hands, armed and nailed to a chisel, did not know how to stop.
Wild light that wipes away sweat and palpitations you blind me and I no
longer recognize my onetime joy which overflowed in the hammerings of my mad love.”

recoverinart I – nicapetre 0

Posted on March 18, 2008 by admin

samanta ? – rodul ferit, cu concentrarea ei, cu zgomotul si astfel, cu inceputul.

menhir – monolit “atins”, aici e prelucrat datul natural dar mana nu-l schimba drastic, sa-l faca de nerecunoscut, nu apare nici umanizarea fortata, obligata, impusa..

Gradina cu sculpturi – din Intrarea Mieilor nr 10
o “depozitare”, lucrarile sunt dispuse in situ, traiesc instrainate, aduse in veduta unei pustietati urbane, reusind sa pastreze povestea originara, in materia lor, in alaturarea si adunarea lor intr-un spatiu deschis.
imaginea gradinii-atelier e statica prin peisajul expozitional si explodeaza printr-un aftertaste in dinamismul unei arte care conserva nobletea mestesugului asumat ca destin.

UMBRE-umbra
lumina prelucreaza si modeleaza materia, o “strica”, o descompune, o pune in valoare, ascunde si releva.
de aceea sculptura trebuie privita circular, de aproape si de la distanta..sa urmaresti materia- lucrul care trebuie atins.
umbrele devin concentrarea ideii in sine de sculptura. daca umbra este strict legata de momentul ei periferic de efemeritate si incertitudine, sculpturile lui nicapetre capteaza si inchid formula de tranzit a umbrei in concretizarea materiala, solida.

Ingerii sunt piosi, cu aripile stranse, stransi in sine, spre interior, in crestaturi adanci, brazdate in carnea lor imortala in care stau tacuti.
sunt ingeri care stau printre noi, poate nu au fost niciodata in alta parte..

liniile lui nicapetre, desenele lui traduc ritmul antic grecesc in studii de forma printr-o linie clara, sigura care porneste un joc complicat al indemanarii incepand dintr-un punct, inconjurand tot spatiul intorcandu-se in acelasi punct, parca, intr-o singura tusa.

si LEMNUL – e taiat, strapuns cu sapaturi adanci, crestaturi drepte.. fibra lemnului stabileste accentul pe uscaciunea timpului care tot a trecut – lucrul cu lemnul e vechi..lemnul care intemniteaza si protejeaza, creand identitate.. lemnul e duritate si rodul pamantului incarcat de incapatanare fata de viata. lemnul care se incapataneaza sa nu dispara, sa nu putrezeasca, singurul cu mirosul lucrurilor trecute, materia aproape umana, legata de impulsurile primare. daca marmura adauga prin culoare o anumita corporalitate ireala, lemnul stabilizeaza, aduce realul, arata forta. piatra alba conserva in formele ei virtuozitatea, lemnul arunca in afra lui interiorul creativ al autorului, lemnul traieste asa cum stie, altfel ..fara gratie.

cred ca e imposibil sa nu te gandesti la Brancusi sau la Apostu cand vezi formele lucrarilor lui nicapetre. trei artisti romani, nascuti si mineralizati aici, lucrand cu aceiasi materie, cu legaturi stilistice formale in privire comparativa, au trait si traiesc in afara vetrei.

l-am descoperit pe nicapetre printre planse adunate de mama si din amintirile ei despre el, vazandu-l in casa l-am considerat apropriat si nu l-am “obligat” unei priviri atente..se intampla des sa nu vezi cu adevarat lucrurile din jurul tau, din comoditate si familiaritate si din dorinta de a proteja si a tine pentru tine ceva aproape personal.. doar recent am gasit un album nicapetre (editat la Braila, 2003).. l-am privit cu distanta “cuvenita”.. fotografiile facute lucrarilor lui aveau aerul cliseelor facute de brassai (din nou romanesc) obiectelor-lucrare ale lui picasso..adunau in acelasi timp inventarierea si unghiul receptiv cu insemnatate bibliografica..

ce vreau sa fac prin recoveringart ? sa trasez din experienta mea directa (deci strict personala si deschisa unei game intregi de judecati gresite) niste texte de interpretare si de readucere in actualitate a artistiilor sedimentati in notorietatea tacerii pentru persoanele “contemporane” mie.



↑ Top