Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for the ‘writin’


Back and again 2

Posted on April 22, 2010 by admin

în momentele în care mă simt absolut blocată încerc să mă întorc la lucruri vechi, lucruri cunoscute şi care au însemnat întotdeauna ceva pentru mine. nu e o armă secretă prea originală, dar pentru mine funcţionează într-un mod special.

nu pot să cred câteodată că am spaţiu ăsta digital – ză incredible blog – al meu şi numai al meu care îmi pătrează fără discriminare toate cuvintele pe care le-am scris şi toate imaginile pe care le-am adunat, şi care a “îmbătrânit” odată cu mine, trecând prin aceleaşi dileme şi probleme ca mine. nu mă ascultă întotdeauna, are un fel de mecanism al lui şi pot să jur că anumite postări sau texte pur şi simplu nu-i plac şi le încarcă foarte greu. dar cred că am ajuns la un fel de compromis în care dacă scriu mai frecvent, este şi el înţelegător cu lungile şi sistematicele mele gânduri melancolice.

chiar dacă am avut perioade în care nu am scris pentru că nu mai aveam încredere că ce pot să adun mai are consistenţă, m-am întors mereu la blog, m-am ţinut agăţată de o specie de obligativitate ciudată în care trebuia să scriu şi să uit că mi-e lene sau că  sunt deprimată – or shit like that.

s-au întâmplat atâtea lucruri în ultimele luni şi deabia acum m-am trezit din agitaţia evenimentelor. primul moment de alone with myself în care am şansa să o iau de la capăt şi să fac numai ce îmi place şi să stau în zona în care mă simt cel mai bine. nu e doar o atitudine hedonistă sporadică, e un fel de lifestyle pe care îl pot alege pentru că azi ştiu ce am greşit din încăpăţânare şi pot să fiu mult mai atentă şi să funcţionez cu o doză de răbdare.

nu poţi crea ceva ‘modern’ actual, altfel dacă nu te uiţi înapoi, nu pentru inspiraţie, ci pentru a înţelege de unde vii şi ce e de făcut. oricât de mult am militat pe ‘aici’ pentru artă contemporană şi modernă, trebuie să recunosc ataşamentul meu tacit la formele cele mai conformiste şi tradiţionaliste din artă, cultură, literatură, familie, well the whole thing… nu sunt conservatoare şi nici retrogradă ca gust şi judecată, mă deschid fără nici un fel de frică în faţa a orice e nou, dar păstrez pentru mine valori puţin demodate care m-au ghidat în a alege în conformitate cu personalitatea mea.

de aceea mă întorc aproape întotdeauna spre lucrurile care mi-au fabricat imaginaţia şi mi-au creat disponibilitatea spre a învăţa.

pentru mine, reperele de ‘imagini’ care m-au făcut să am încredere în mine şi care mi-au arătat că nu ai cum să rămâi singur dacă vrei să cauţi ceva şi o faci cu pasiune sunt obiecte, idei, picturi, vorbe  pe care le păstrez cu mare atenţie.

lucrările lui niki de saint phalle fac parte din reperele mele majore. am scris despre ea în primele articole ever de pe blog şi ţin albumul lângă pat, at close reach, mă consult cu ea reluând ‘lectura’ imaginilor. might sound weird, dar m-a ajutat de foarte multe ori.

reiau, mă întorc, dar ce sunt acum şi spre ce mă îndrept este ‘foarte’ diferit şi în final nu numai blogul trebuia să aibă o casă nouă, ci şi the writer.

e o mare schimbare, dar mă întorc ca să ştiu unde sunt.

the switch 0

Posted on March 03, 2010 by admin

the first day of the rest of my life. astazi mi-am anuntat my landlord ca voi inchide magazinul. verbul a inchide pare sa aiba conotatii pozitive numai atunci cand este asociat cu actiuni eco gen: inchizi lumina, in rest pare sinonim cu tragedia. pentru mine astazi a fost o zi cu adevarat speciala, m-am simtit din nou ca in anul doi de facultate – care pentru mine reprezinta un moment reper – un an din viata mea in care am fost linistita alaturi de un tip care ma placea, un an in care am stat mai mult prin biblioteci si sali de expozitie, este si anul in care am inceput imagini in cuvinte – blogul-jurnal care m-a facut sa cred in mine intr-un mod foarte special.

nu am renuntat la artizart si nici nu am cum, am muncit mult prea mult pentru a-l da afara din viata mea intr-o zi, dar cred ca toata experienta asta m-a invatat sa am maturitatea de a ma ocupa intai de mine si de a lasa obligativitatea actiunilor pentru corporatistii ambitiosi. nu imi dau seama sigur daca mi-am dorit magazinul, dar stiu sigur ca am muncit enorm si cu dedicatie, cateodata cu disperare si furie, dar mereu cu putere.

in momentul in care am ramas astazi singura in magazin, dupa ce am spus clientelor mele ca se inchide, m-am simtit foarte impacata cu gandul ca am colorat o bucatica mica din orasul pe care il iubesc si pe care recunosc ca l-am inselat de cateva ori cu viena. sa stii ca o mana de oameni vor asocia mereu in amintirea lor o anumita strada cu un loc pe care tu l-ai creat si ridicat este uimitor, la o scara mica faci parte dintr-o istorie urbana a imaginilor. m-a bucurat si m-a enervat, a fost locul in care am descoperit ca pot fi creativa in atat de multe feluri si ca nu vreau sa renunt niciodata la pasiunea mea pentru moda si design. desi am trecut prin experiente dezamagitoare in acest proces, m-am repus pe picioare singura si am luat-o de la capat de fiecare data.

nu consider ca i’m a sell out si sincer nu ma intereseaza ce vor gandi ceilalti in legatura cu asta, ca nu am reusit, ca nu a fost o afacere buna, bla bla… ce stiu si singurul lucru care conteaza pentru mine este ca am acumulat o multime de idei, know how, prieteni si proiecte interesante pe care vreau sa le continui, dar nu in magazin. il consider o etapa pentru care sunt recunoscatoare, dar stiu ca in acest an trebuie sa fac saltul la urmatorul nivel de dezvoltare, sa-mi termin studiile si sa combin toate pasiunile mele intr-o forma vizibila si accesibila unui public cat mai larg. la ce lucrez acum este altceva, un proiect cultural care “imi foloseste” cealalta parte a mea, putin mai geeky si nedezlipita de arta, iar art affair a fost faza de trecere de la ce am facut pana acum la ceea ce urmeaza sa fac.

u can take the girl out of the fashion world, but u can’t take the fashion world  out of the girl

facandu-mi putin curaj pentru a reincepe sa scriu despre tot ce mi se intampla am gasit un blog de moda excelent :

http://www.smvblog.com/

de unde am luat si imaginile pentru post-ul asta.

cateodata simt ca tin picioarele in doua lighiane: unul mai frivol cu apa calduta unde e viata mea legata de magazin si de handmado mania si un altul strict si serios cu apa rece care imi aduce aminte violent care este formatia mea si ca nu am mai citit de mult articole de pe ebsco :P

this is my world, divided – precum labelul h & m, pe care incerc sa o iau asa cum este si sa nu uit niciodata de unde vin si ce ma face fericita.

my work lately 0

Posted on February 21, 2010 by admin

fair 4 art – 27-28 februarie

in cadrul campaniei art affair pe care am inceput-o alaturi de mona, fair 4 art este primul eveniment de pe agenda noastra, un targ de handmade care va strange toata suma incasata din biletele de intrare – 5 lei si taxa de participare pentru proiectul de a infiinta o biblioteca de arta in cadrul galeriei de arta atelier 35.

in acelasi timp lucrez tot cu mona – colaborarea noastra este permanenta, pluri-multi disciplinara si de sange, she’s my sis – u know that ;) la un proiect curatorial pentru o expozitie pe care incercam sa o montam. cu acest proiect participam la un concurs si toate detaliile trebuie puse la punct perfectly.

intr-un fel imagini in cuvinte prinde substanta pentru prima data in sensul practic intr-o expozitie reala pe care o voi privi din interior, ca munca de adunare a tuturor datelor conceptuale ale acestui show case- incercand sa construiesc un profil curatorial coerent. i’ll write about it of course.

se pare ca aceasta perioada este dedicata proiectelor si a unei maturizari in care devin mai practica cu ceea ce imi doresc – planul este gotta have dreams, oricat de ireale sau imposibile ar putea parea – cliseu sa spui cliseu – desigur, dar pentru prima data stiu ca pot ajunge oriunde imi doresc daca muncesc destul si simt ca si modul meu de a scrie pe imagini in cuvinte este slightly different, desi eram mult mai constiincioasa inainte si bifam aproape toate expozitiile, acum sunt mult mai interesata de ceea ce se afla in jurul meu, de persoanele pe care le cunosc si de ceea ce fac eu.

licenta, dar intr-un mod periferic 2

Posted on May 21, 2009 by admin




Procesul scrierii acestei lucrari devine interesant prin detasarea de subiectul studiat, neexistand nici o miza la mijloc care sa modeleze sau sa transforme aceasta scriere intr-o demonstratie. Nivelul cercetarii, redusa ca importanta academica, la o lucrare putin mai ampla decat ce esti nevoit sa lucrezi in facultate ca student, imi permite sa imbratisez o viziune cat mai sincera din punctul meu de vedere, dupa ce am asimilat miscarile de avangarda europene, tratand mediul artistic romanesc dintr-o perioada apropriata, gasesc ca la un numar foarte mare de intrebari pe care le am comparand cele doua situatii, nu le pot gasi raspunsul in bibliografii care trateaza exhaustiv intreg istoricul avangardei romanesti, dar care rar sau aproape niciodata nu situeaza cele doua manifestari la un serios proces de comparare care sa scoata in evidenta, prin contrast, ce inseamna de fapt aceasta manifestare artistica si culturala romaneasca. Un anumit nivel de condescendenta este mentinut in tratarea stiintifica a avangardei romanesti resimtita in primul rand prin provenienta geografica si ancorarea istorica a spatiului cultural romanesc. Un adevarat nihilism resimtit care ar fi putut declansa o miscare de avangarda in perioada studiata ar fi putut fi un real dezgust fata de lipsa unei culturi adevarate in mediul romanesc, comparabile cu cele din “avangarda” culturala europeana. Calatoriile de studii, sau chiar emigrarea definitiva – ca in cazul lui ionescu si tzara, subliniaza strident lipsa unui adevarat motiv de a produce ceva de o adevarata valoare in tara romaneasca. Un fenomen contemporan si vag similar se produce chiar acum cu multi dintre oamenii de cultura romani care au plecat definitiv din tara pentru a putea desavarsi un adevarat proces de cultura, posibil, se pare, doar in afara Romaniei. Sentimentul profund de nereusita in acest spatiu este cred una din cele mai importante teme cu aplicabilitate practica, o cercetare care chiar poate admite ceva real, in locul multitudinilor de studii asupra unor teme extrem de specializate care reprezinta doar ocazii pentru refulari academice, o cercetare care trebuie facuta incepand cu universul nostru imediat care se limiteaza la oportunitati de a pleca sau ratari de a ramane si blama intreg sistemul pentru incapacitatea sau lipsa curajului de a incheia conturile cu acest spatiu si de a evada pentru totdeauna. Sunt oare diferiti oamenii de cultura care pleaca? Se mai intorc? Cert este ca nu. Dintre cercetatorii cu adevarat marcantii si care aduc contributii la nivel international, de origine romana nu se aude prea multe in interiorul tarii, numele pe care le mediatizam sunt aceleasi pe care le repetam cu religiozitate: plesu, patapievici, plesu. Nu este cazul unei denigrari sau a unei sfidari, este dimpotriva un semn al unei supralicitari care poate scade orice apreciere asupra personalitatilor lor culturale. Inainte de a ma gandi ca e amuzant ca il aud pe plesu recomandand radio guerilla vreau sa imi aduc aminte ca a scris niste lucrari impresionante ca profunzime si interpretare pentru istoria artei. Vreau sa stiu ca nu mi se reproseaza ca raman in tara, cand toata lumea buna se pregateste pentru inca un semestru erasmus. Incerc sa nu simt ratarea in a ramane aici si auto-marginalizarea pe care mi-o etichetez dupa ce am vazut care sunt dimensiunile realizarilor profesionale “dincolo”. Nu vreau sa aflu ca imi dispar profesorii pentru ca ar insemna o crima sa ramana izolati in dispretul si invidia refularilor universitare.
Am o colega de facultate pe care o cunosc din liceu, am fost in aceiasi clasa si am trecut prin acelasi liceu ca incalificabile spirite superficiale care nu vor reusi sa faca absolut nimic notabil. Ne cunoastem inspaimantator de bine si asta ma sperie pentru ca imi poate descoperi cele mai mici remuscari si cele mai mari sperante. Vorbind, mi-a spus ca pleaca la anu la Lyon, stiu ca nu vrea sa se intoarca, nici eu nu vreau sa se intoarca, o consider cea mai capabila din intreaga ei generatie si chiar mai mult de atat, stiu ca asta isi dorea de la inceputul liceului si ma bucur ca si-a gasit oportunitatea tocmai in Franta, o tara pe care o adora. Nici nu am apucat sa o felicit si sa-i spun ca ma bucur sincer pentru reusita ei, intrebarea ei urmatoare a fost lipsita de menajamente:”Tu ce mai cauti pe aici? De ce te incapatanezi sa ramai? Nu te autodistruge pentru ca esti convinsa ca poti schimba ceva.” Nu avea tocmai dreptate, nu mai sunt convinsa de foarte mult timp ca pot schimba ceva. De ce ma incapatanez sa raman? As fi putut pleca oricand, chiar mai devreme de inceperea facultatii in sine, chiar si acum, de ce nu o fac? Trebuie sa recunosc ca nu am un raspuns, ca poate incerc sa nu am nici un raspuns pentru a amana responsabilitatea de a raspunde.Intocmai ca numele bienalei, suntem inchisi, exista ceva care ma absoarbe si care imi repeta obsesiv, la fel ca un spam, ca nu exista nimic de facut, ca nimic nu se poate schimba, si chiar daca ar fi ceva de facut si sunt convinsa ca este, nimic si nimeni nu iti da energia de ati pastra entuziasmul si de a continua indiferent daca ceea ce faci va ramane periferic sau nu.

it’s only words, come on! 0

Posted on November 19, 2008 by admin


nu cred ca exista ceva mai odios decat semiology in art history.. mai oribil decat Barthes si Louis Marin..
dar cum o abordare anarhica nu e chiar la indemana in cazul asta si cum nu pot sa scap de intoxicatia de articole peste articole care totusi trebuie citite (a se citi aici citite in sensul propriu … acum intelegi de ce urasc semiotics? so damn fara scop).

oricum sub agitatia asta de cuvinte, semne, semnificanti (suna a droguri..hmmm.. well si Walter Benjamin “studia” cum e cum hasisul ..deci cred ca e in regula).. m-am tot gandit cat de importante sunt cuvintele ca imagini grafice, in afara de estetica lor tipografica,fascinatia unui motto , de exemplu, pe care sa il ai tot timpul in fata ochilor.

pe igoogle – am sticky notes – si primul text, cel mai sus asezat, deci chiar in dreptul sacrului search bar e un citat din Goethe :”Whatever you can do or dream you can, begin it. Boldness has genius, power, and magic in it.” nu ma gandesc intotdeauna la semnificatie, ci stiu ca e ceva scris acolo si asta mai ilumineaza pagina.
si cand scrii, si cand citesti, sau recitesti (apropo – matei calinescu rules!) se formeaza contactul vizual cu literele – cuvintele intr-o maniera atat de unica, apropriata de desen, dar total diferita. actiunea in sine de a scrie, actiunea “mecanica” e superba, habar n-am de ce dar e out of this world ca potentiala forta.

Paul Neagu 3

Posted on September 29, 2008 by admin

mi-a consumat ceva energii duminica asta, nu am reusit sa-l duc exact unde voiam dar here it is .. un articol despre Paul Neagu :
de gasit pe www.artistiromani.wordpress.com (site la care sper sa contribui si in viitor cu materiale onorabile, un site facut cu dedicatie de catre o persoana cu adevarat driven si pasionata de arta – valentina). recomand.

Won’t You Come On Over? Stop Making A Fool Out Of Me 0

Posted on August 23, 2008 by admin

ma sperie ca nu am mai scris din mai.. si pentru ca am fost intr-un blocaj scriitorices total toata vara asta m-am preocupat sa ma ocup cu alte ocupatii.
am tot cautat momentul oportun sau inoportun(scheme de marketing … my bad) pentru a reveni la ceea ce ma face fericita cu adevarat: blogul meu in care am tot inghesuit bucatele din ce sunt eu, nu intotdeauna in negru pe alb (nu toata lumea e minimal)
nu intotdeauna ceva stabil, efuziune is my middle name, complicat dar credibil.

i just turned 21… pentru toti emo kinderii out there: this age blows, 16 ani e “bucata de prajitura”. Regret toata perioada taifunoasa din liceu pentru ca imi dau seama ca eram doar paranoica, acum am probleme… reale, even! Ultimul an de facultate-viitor licentiat somer caut masterat!, ceas biologic, makin’ a livin’, incercand cu disperare sa nu uit de ce iubeam istoria artei,sa ma apuc de some real hardcore art writin’ ..si asta e doar varful icebergului

toate lucrurile astea combinate intr-un stil molotov si nerabdarea de a trece peste momentul ostentativ-depresiv primavara-vara au construit my comeback.

la un moment dat uitasem ca mottoul blogului este: imagini in cuvinte.. pur si simplu scriam pentru ca asta simteam sa fac mai tot timpul… m-am gandit foarte mult la cum am inceput sa scriu aici si am recitit.. a fost un bittersweet symphony (nu?) this life.. nu pot sa stau departe .. poate nu ma blogaresc corect, poate nu o fac de destul timp, dar e ce trebuie sa fac.

pentru entryul asta nu am nici o expozitie de prezentat sau artist.. sincer..am fost recent catapultata in universul capitalist si inca nu m-am reconectat la evenimentele artsy. e un text despre mine. sunt fotografii cu mine despre care nu stiam, le-am primit pe mail de la un prieten foarte atent cu viitorul meu academic care mi-a inregistrat traseul meu de explorator de galerii de arta.. sunt eu in timp ce merg de la un muzeu la altul, eu inregistrand fotografic diferite expozitii… sunt imagini ca intr-un fel de ‘how it’s made’ a blogului.. daca in toate celelalte entryuri sunt fotografii cu obiectele de arta acum puteti vedea si persoana care facea all the dirty work.
this is me, nu prea inalta, nu prea atenta la ce se intampla pe strada dar atenta la toate detaliile de pe peretii ‘cutiilor cu arta’ (that’s slang for art galleries), putin cam prea blonda cateodata, cu un aparat digital micut dar harnic, prea directa cu ceea ce cred si cu multe lucruri de spus despre arta ..oricand si oricum (dar de preferat cu o tigara aprinsa intre degete).

imagini in cuvinte- blog vizual-literar
autor – madz (aduce a meds dar nu suntem fani placebo)
atmosfera – reala bucuresteana
cuvant preferat – dubios
film despre care am putea scrie peste 100 de entryuri – fame
cel mai odios subiect – pasarile
ce gasiti aici – texte-pretexte despre ARTA

nu e un rebranding, nu e un recovery.. e ca o prietenie veche.. recuperam pe parcurs si ne intalnim la o cafea ca si cum nimeni nu ar fi tipat sau pastrat linistea atata timp.

less is more 0

Posted on April 17, 2008 by admin


Author Mark Twain once worked as a journalist and was paid seven cents a word for his articles. His rule for successful writing was expressed clearly when he said, “I never write metropolis for seven cents, because I can get the same price for city.”

daca alegi sa raspunzi 1

Posted on March 24, 2008 by admin

“Les impulsions le plus contradictoires ou complementaires, tout me porte donc a ecrire: l’orgueil, la volonte de puissance, la detestation, le desir de me racheter, l’amour, l’angoisse, la nostalgie, le dessaroi, la confiance, le manque de confiance, la certitude de ce que j’affirme, l’incertitude, le desir ardent d’etre eclaire, le desir d’eclairer, l’amusement, l’humilite.”
Eugene ionesco – notes et contre-notes (1966)

Bauniesc c ala un moment dat o sa fiu intrebata de ce scriu ..sau chiar mai bine ar fi sa ma intrebe acum .. de multe ori imi raspund la intrebarea asta.. pregatind astfel raspunsul pentru exterior. Si ma gandesc intotdeauna ca raspunsul ar trebui sa fie sincer, scurt si simplu : pentru ca nu stiu sa fac altceva, pentru ca ma face fericita.
Daca ideile mele stau suspendate in cuvintele pe care le lipesc dezordonat in ce scriu ..atunci cred ca sa scrii inseamna sa desenezi , sau mai bine spus scrisul si desenul au in comun calitatea de a putea concentra si transmite direct pe o bucata de hartie la indemana oricui ganduri si imagini exact cum le imaginezi .. si liniile negre, in ambele cazuri, se insira aproape involuntar, fara sa le gandesti, deschizand cutii cu vechituri necunoscute care apar mereu noi .. sa scrii pentru a gasi mereu o legatura intre ceea ce esti si ce ai gasit in tine ca aveai de mult. O inventariere personala, o fuga subtila de timp. .. un motiv pentru a te opri .. o ocazie buna pentru a oferi oricui cu cel mai mare orgoliu .. o exhibitie fara curaj, facuta din necesitate.. trebuie sa scrii .. cum sa te poti opri ? Si cand nu poti, sa te obligi pentru ca in afara de asta nu ramane nimic al tau.
Cuvintele sunt mereu impersonale sectionate in vocile altora, subliniate pe carti.. obositoare pe ecrane luminoase.. cuvintele sunt bune ca titlu si merg excelent cu pauzele mai lungi de tacere..cuvintele se aud distonant in muzica si anima o atmosfera oricum inchisa .. cuvintele se folosesc pentru a nu le uita si se noteaza schematic prin semne .. cuvintele sunt odioase si pe multe le cari dupa tine cand ai vrea sa le pierzi.. toata lumea ar putea fi masurata numai in cuvinte cu niste harti mari care sa inconjoare orasul si sa inregistreze fiecare nume si fiecare cuvant spus vreodata pe strada, in somn.
Sa le scrii, sa le aduni intr-un moment personal e inselator si poate dezamagi .. sa folosesti cuvinte pe care le-ai auzit in jurul tau … pe care le folosesti si tu ..cum le aproprii ? Cum le gasesti ?

Mi se pare ciudat cum trebuie sa motivezi de ce scrii .. cum toate actiunile au un scop si scrisul trebuie sa urmareasca ceva..probabil ca o si face.. dar nu stiu .. sunt multe lucruri pe care nu le gandesc sau la care pur si simplu nu ma gandesc ..aleg sa nu o fac sau ma intereseaza prea putin .. gasesc raspunsuri de multe ori si mimez actiunea de a gandi pentru a face conversatie .. sunt prea putine lucruri la care ma gandesc in mod curent si toate se leaga de mine .

androginul 0

Posted on March 24, 2008 by admin

absoarbe doua realitati distincte si le pastreaza vizibil intr-o reconciliere grea de acceptat. Ascunde adevarata realitate dinainte de lumea asta: o apropriere religioasa si corporala intre doua elemente care nu se identifica. Femininul si masculinul nu se definesc numai prin antinomia lor, isi construiesc structura in legatura cu necesitatea comuna: de a se uni, de a nu trai instrainati. Cuvantul pentru o apropriere fantastica, de neiertat, evidentiand asemanarile si sfarsind prin a releva un dat inexistent. Androginul este creatura care sfideaza tacit o incapatanare a noastra de a ne diferentia, o lupta mereu imblanzita de sexualitatea propusa ca fiind fireasca. Androginul este blocat in deplina lui implinire, in reunirea perfecta pe care o detine si o conserva, condamnat astfel la singuratate si la singularitate. Androginul devine metalimbaj pentru o viziune proiectata a esentelor si nu a contrariilor cum este hermafroditul. Luat in particular ca aproape-concept pentru fiinta intreaga pentru cel fara de pereche nu traieste antagonic ci relevat in interior ca indivizibil, ca fiinta primara.



↑ Top