Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for the ‘writin tips’


Timp 0

Posted on February 02, 2012 by admin

Cu elanul muncitoresc specific lunii ianuarie m-am înscris la un curs de scenaristică la Fundaţia Calea Victoriei.

Faptul că am mers o singură dată şi am renunţat nu este legat de ploştirea sentimentului de acţiune, ci de vibe. Da, vibe, atmosferă, cum te face să te simţi o sală plină de oameni pe care nu îi cunoşti şi despre care, sincer, nici nu îţi doreşti să ştii mai multe.

Mi se pare atât de tipic mie să nu fac ceva doar pentru că nu mă simt bine într-un loc. Hedonismul meu acut nu s-a tratat cu trecerea anilor. Chiar deloc, mai degrabă a ajuns la culmi imposibile de imaginat. Dar, mai important decât modul meu de a alege lucruri bazate pe impulsul momentului, a fost acţiunea în sine de a începe să scriu un scenariu.

Zis şi făcut. M-am instalat cu toate cele necesare scrisului: foi colorate (paginile albe îmi provoacă o stare de panică generală), stiloul norocos cu care scriu din clasa I (un cadou redistribuit de la tata pe care scria Fabrica de Rulmenţi Braşov, antet care în timp s-a şters de degetul meu ţinut aiurea), o stacană (cană este prea puţin spus) cu cafea filtru opţiunea chioreală, ţigări scoase din pachet şi aliniate sistematic pentru a stabili limite de timp (ţigările sunt un fel de alarme vizuale pentru timing), un pachet de Ritter Sport cu lapte (varianta diet care surprinzător are un gust excelent, mai bun decât milka diet care este cea mai proastă iluzie de desert) şi telefonul mobil lăsat pe chat pentru a comunica alexandrei cât de lipsită de inspiraţie mă simt.

Cu mizanscena stabilită, m-am apucat de treabă. Am început prin a scrie cuvintele cheie pentru poveste …sau aşa credeam eu… după nici 3 minute mi-am dat seama că pur şi simplu dădusem drumu la o avalanşă de cuvinte şi idei legate de mine şi nu de construcţia scenariului..ceea ce bănuiesc că nu este un lucru rău, dar uitându-mă peste hârtie m-a lovit faptul că repetasem cuvântul timp de cel puţin 5 ori în înşiruirea mea.

M-am oprit şi m-am gândit: „Well good morning subconsience, how the heck are you?”

Timp

Timp pierdut

Timp blocat

Mult timp

Prea puţin timp

Lucruri mărunte

Timp pentru ăstea

Timp pentru timp

prea mult timp liber

Timp ca să-ţi dai seama

Timp ca să ai timp să faci ce vrei cu adevărat.

Cred că toţi suntem obsedaţi de timp. Eu una sunt. Fac liste, planuri, dacă nu aş avea o agendă cred că nu aş ştii pe ce lume sunt sau cum mă cheamă.

Timpul este esenţial, timpul potrivit, în schimb, este mai mult un scop în sine.

Este atât de ciudat cum fiecare an după ce treci de 20 de ani este încărcat cu lucruri atât de diferite şi de la an la an eşti cu totul altă persoană chiar dacă până la urmă te gândeşti că nu a trecut atât de mult timp.

Nu mă preocupă timpul pentru că regret ceva anume. Nu am regrete de nici o formă, regretele sunt chiar o pierdere de timp, mai ales că având imaturitatea de a face tot ce îmi trece prin cap nu am cum să regret lucrurile pe care nu le-am făcut, aşa că nimic nu e pierdut.

În schimb, mă preocupă timpul pentru că sunt pusă faţă în faţă cu el şi e ca un fel de concurs cine rezistă mai mult fără să clipească.

Şi când se întâmplă asta mai aprind o ţigară şi mormăi Fuck you, mori în chinuri… pentru că până la urmă există timp, există timpul potrivit atunci când nu aştepţi şi ai curajul necesar să-ţi recunoşti ţie dorinţele cele mai fantasmagorice.

Wait. I actually blinked.

the switch 0

Posted on March 03, 2010 by admin

the first day of the rest of my life. astazi mi-am anuntat my landlord ca voi inchide magazinul. verbul a inchide pare sa aiba conotatii pozitive numai atunci cand este asociat cu actiuni eco gen: inchizi lumina, in rest pare sinonim cu tragedia. pentru mine astazi a fost o zi cu adevarat speciala, m-am simtit din nou ca in anul doi de facultate – care pentru mine reprezinta un moment reper – un an din viata mea in care am fost linistita alaturi de un tip care ma placea, un an in care am stat mai mult prin biblioteci si sali de expozitie, este si anul in care am inceput imagini in cuvinte – blogul-jurnal care m-a facut sa cred in mine intr-un mod foarte special.

nu am renuntat la artizart si nici nu am cum, am muncit mult prea mult pentru a-l da afara din viata mea intr-o zi, dar cred ca toata experienta asta m-a invatat sa am maturitatea de a ma ocupa intai de mine si de a lasa obligativitatea actiunilor pentru corporatistii ambitiosi. nu imi dau seama sigur daca mi-am dorit magazinul, dar stiu sigur ca am muncit enorm si cu dedicatie, cateodata cu disperare si furie, dar mereu cu putere.

in momentul in care am ramas astazi singura in magazin, dupa ce am spus clientelor mele ca se inchide, m-am simtit foarte impacata cu gandul ca am colorat o bucatica mica din orasul pe care il iubesc si pe care recunosc ca l-am inselat de cateva ori cu viena. sa stii ca o mana de oameni vor asocia mereu in amintirea lor o anumita strada cu un loc pe care tu l-ai creat si ridicat este uimitor, la o scara mica faci parte dintr-o istorie urbana a imaginilor. m-a bucurat si m-a enervat, a fost locul in care am descoperit ca pot fi creativa in atat de multe feluri si ca nu vreau sa renunt niciodata la pasiunea mea pentru moda si design. desi am trecut prin experiente dezamagitoare in acest proces, m-am repus pe picioare singura si am luat-o de la capat de fiecare data.

nu consider ca i’m a sell out si sincer nu ma intereseaza ce vor gandi ceilalti in legatura cu asta, ca nu am reusit, ca nu a fost o afacere buna, bla bla… ce stiu si singurul lucru care conteaza pentru mine este ca am acumulat o multime de idei, know how, prieteni si proiecte interesante pe care vreau sa le continui, dar nu in magazin. il consider o etapa pentru care sunt recunoscatoare, dar stiu ca in acest an trebuie sa fac saltul la urmatorul nivel de dezvoltare, sa-mi termin studiile si sa combin toate pasiunile mele intr-o forma vizibila si accesibila unui public cat mai larg. la ce lucrez acum este altceva, un proiect cultural care “imi foloseste” cealalta parte a mea, putin mai geeky si nedezlipita de arta, iar art affair a fost faza de trecere de la ce am facut pana acum la ceea ce urmeaza sa fac.

u can take the girl out of the fashion world, but u can’t take the fashion world  out of the girl

facandu-mi putin curaj pentru a reincepe sa scriu despre tot ce mi se intampla am gasit un blog de moda excelent :

http://www.smvblog.com/

de unde am luat si imaginile pentru post-ul asta.

cateodata simt ca tin picioarele in doua lighiane: unul mai frivol cu apa calduta unde e viata mea legata de magazin si de handmado mania si un altul strict si serios cu apa rece care imi aduce aminte violent care este formatia mea si ca nu am mai citit de mult articole de pe ebsco :P

this is my world, divided – precum labelul h & m, pe care incerc sa o iau asa cum este si sa nu uit niciodata de unde vin si ce ma face fericita.

masina de scris 0

Posted on June 10, 2009 by admin


writing is supposed to be hard.

am avut o gramada de retineri.. o blocare cronica in fata oboselii de a fi obligata sa tot termin licenta.
or maybe is just distrust. nu am mai scris de atat de mult timp incat nu mai stiu cum reuseam sa o fac inainte.. ma sperie acum cand vad ca am posturi care nu se mai termina oricat ai da scroll.

cred ca am terminat prin a ramane behind enemy lines.. m-am apucat fara incredere, in graba si din materialele pe care le aveam la indemana sa “construiesc” tot felul de lucruri, mici, utile, simpatice sau chiar ciudate… imi place ce fac, imi place pana la epuizare. dar nu vreau sa uit sau sa nu-mi gasesc timp pentru a scrie .. e un exercitiu necesar pentru mine, ma face sa nu uit ca imaginile imi vorbesc si ca imi place sa palavragesc in cuvinte.. e o parte din ceea ce sunt.

am vazut un film in care un scriitor se retrage undeva printr-un satuc din italia, izolandu-se astfel si incercand sa traiasca “viata la tara”. nu mai poate scrie sau ii este prea frica sa se reapuce. asta nu este important. cea mai relevanta secventa a intreg filmului este momentul cand ‘old’ writer ii spune unui scriitor mai tanar, neincrezator in propriul talent, sa-si arunce laptopul si ii tranteste pe birou o masina de scris. tipu e derutat si protesteaza in fata regresiunii tehnologice; batranul insa este genial spunand ca scrisul este un lucru ce necesita timp si rabdare, in care fiecare cuvant trebuie ales si simtit, folosind acest brontozaur tehnologic, extrem de neutil si impractic, persoana care scrie este obligata de a se opri in fata fiecarei constructii, gandind si mai mult ceea ce ar vrea sa scrie cu adevarat. scrisul nu trebuie sa fie ceva usor, it’s ment to be hard

nu stiu daca o sa-mi arunc laptopul pe geam ca sa-l inlocuiesc cu o masinarie care ‘printeaza’ in timp real cand scrii, fara print view si backspace…. recunosc ca mi-as dori o masina mica rosie de scris ca a lui emmanuelle beart in les temoines pe care sa o tin intr-o caseta portabila din tabla emailata lucios cu maner si care sa faca zgomotul ala placut de tac,tac, tac, tac , si scartaitul metalic de sfarsit de rand…stiu ca imi placea extrem de mult sa ma joc cu masinile de scris cand eram mica.. si eram absolut fascinata de felul in care roteai si suceai foaia pe rola masini si cum se auzeau zimti care se “flasnetau” cand scoteai foaia. ma intrebam cu stie fiecare litera de unde sa iasa..si cum isi da seama ca este vorba de ea… mi-e dor de placerile astea cochete, inexplicabile..cum este mirosul de tei intr-o noapte de vara, gustul unui biftec tartar bun, menta proaspata in sucuri, senzatia sarata cand se usuca apa de mare pe piele, zgomotul greierilor noaptea pe care cu greu incerc sa-l inlocuiesc cu ritmul util al stropitoarelor de gradina, sentimentul placut de a termina o carte stufoasa, cana cu supa calda cand te intorci inainte de zori de la o petrecere, inghetata nirvana de praline cand nu te duci la nici o petrecere vineri seara, lumanarile dintr-o cafenea de bulevard, bucuria de a desface cumparaturile si a vedea multe pachetele si pungute frumos ambalate, o carte postala de la o colega de scoala, un fular pufos si lung la un examen scurt si plictisitor, zambetul unui necunoscut care itideschide usa si te lasa sa intri prima, revistele vechi de moda gasite in anticariate, chilipirurile, chibriturile cu bete lungi, ciorapii in dungi, desenele disney, compotul de mere cu coaja de lamaie baut rece si direct din oala, dormitul pe canapea in bratele cuiva care te vegheaza si are grija sa te inveleasca, revistele cu multe cadouri, mersul cu masina in viteza noaptea, amintirea primului sarut care a contat, prima carte citita ever -(fram ursul polar), timpul in care nu ma gandeam ca ma ingras, mirosul de santal in biblioteca de acasa, salvarii fini cu care stau non stop, discutiile neasteptate care te schimba, zilele cand aveam un par frumos, playing dress up… i miss every little thing and christmas wrapping and christmas.

eu stiu ce vreau de craciun.

daca reusim sa trecem de introducere 0

Posted on November 05, 2008 by admin


suie avec urmuz – meniu fix, fara bauturica

citeste Palnia si Stamate – stiu ca iti place literatura absurda. gusti un ionesco pe u, pe o .. cum iti place tie mai “tare”. filistin sau nu, te omori dupa tot ce poate fi asociat in conversatii cu kafka: e placut, e kafkaian, kafkagean, kafkagit, ca kafka.
daca esti si cititor “Paula” – e clar te-ai cladit ca cititor dadaisto-realist.
Daca mai asculti si muzica si nu orice de muzica..nu mai muzica buna, nu? pai atunci e perfect, ca putem discuta mai bine si mai armonios..asa la un tete-a-tete, mai radem in stilul pavel gheo si ne gandim la legatura dintre versurile de la suie paparude si constructiile lui urmuz. de data asta nu glumesc.
deci e un fel de dada east pana la urma si o tot tinem asa.

A fost odata ca niciodata
7 baieti se omorau pentru o fata
Situatia in timp s-a cam denaturat
Baietii sunt gay femeile barbati
Poluarea i-a facut sa isi schimbe sexul
Isi fac modificari si corecturi cu flexul
Si pentru ca imaginea sa fie completa
In familie barbatul a devenit chiuveta
Va fi barbatul in viitorul apropiat
7 femei se bat pe un baiat
Acesta de frica se ascunde-n munti
Isi face cazermata inarmat pana-n dinti
Femeia enervata incepe sa lucreze
La masina timpului cu 6 viteze
Tot ce isi doreste e sa ajunga-n perioada
Cand baietii se taiau(?) sa-i cante-o serenada

old age 0

Posted on September 12, 2008 by admin


ca sa-ti placa art nouveau-l ai nevoie de putin timp ..si jur ca nu conteaza ce browser folosesti.. ca sa apreciezi si sa ramai indragostit de art nouveau ai nevoie de mult mai mult, un background vizual solid lipsit de snobisme pentru ce e hot si ce e not in agenda fashionistului de arta. Daca acum suntem in perioada cartoon-photo-new-old media-si ce mai e – unde conceptualizarea e mama lor, eu sunt in perioada back to basics.. extrem de necesar: pentru un segment de contemporaneitate care respira numai prefabricate accesorizate, discutia despre artizanal, despre ornament si structura pur decorativa fara o functie etica sau programatica de convertire la dictatura eco .. este cel putin inexistenta.

cum iti dai seama ca esti inca un amator in probleme de arta? cauti artisti preferati, ii guglezi cu atentie si ii captezi in forma electrica, important: sa fie putin sau deloc cunoscuti si sa aiba lucrari de actualitate. te convingi ca iti place, ajungi sa te imbraci cu el pentru a te obisnui .. clar: “there is no sparkle”

cum isi pot da seama ceilalti ca esti real ? recunosti degajat ca impresionistii ruleaza chiar daca sunt supra expusi, prea bine cunoscuti si poate prea “banali”..i-ai cunoscut in musee d’orsay, ai avut o confruntare violenta, l-ai injurat putin pe renoir pentru lancezeliile tarzii, te-a batut gandul sa il scoti pe monet la o bere.. i-ai inteles numai dupa ce ai trecut prin toate formele de arta moderna.. spui sec ca iti plac pentru ca ce picteaza e frumos ..spui asta si razi..te gandesti cat de mult iti plac oamenii care te intreaba care e pictorul tau preferat ..ce intrebare odioasa .. iti vine sa-l bati ..arta se rezuma la optiuni de gust? da! imi place Botticelli pt ca arata incredibil, “da bine in galerii”.
sinceritatea e trickul cand vorbesti despre arta, nimanui nu-i pasa de teorii, concepte, legaturi intre filosofie si pictura, punctari literare..
vrem feedback ..asta asteptam ..raspuns imediat ..ca pe mess .. aftertaste-ul e o chestie de ..gust.

am pornit de la un intro pe care trebuia sa-l fac pentru fotografiile cu arhitectura din oradea.. am plecat cu gandul asta si pe drum m-am enervat ..desigur momentul “secesionist” oradean merita un alt spatiu si un alt input, dar e antrenant sa te lasi putin dezarmat in fata lipsei de structura, sa disperi si sa te apuci sa scrii cam orice..aproape orice.. destul de abstract? devin prea contemporana.. la dracu, din nou.

less is more 0

Posted on April 17, 2008 by admin


Author Mark Twain once worked as a journalist and was paid seven cents a word for his articles. His rule for successful writing was expressed clearly when he said, “I never write metropolis for seven cents, because I can get the same price for city.”

0

Posted on January 14, 2008 by admin

“ I am convinced that today only provisional or even fragmentary assertions are possible.”

Hans Belting The end of the history of art, 1984

Devine aproape imposibil de a mai vorbi de arta.
Multi nostalgici ai “adevaratei” arte ii proclama moartea. Astazi, aici, si chiar maine.. ceva ce numim arta, inclinand mai mult spre o intelegere urbana si contemporana a cuvantului,
cafenele, sau concept-store-urile cum e market 8, ticsite de design p storck cu contraste vibrante, mobile statement al utilitatii alaturi de piese a la antique (deja) art deco. ..avem reminiscente warhol in add-uri, trend setteri la tot pasul, expozitiile de pictura invadeaza restaurantele, bistrourile, galerii -cafenele care tipa: arta contemporana romaneasca exista!!!!!!!!, magazine ambientale de ceai asezonate cu ultimele albume taschen, mnacu face partyuri cu muzica minimal, festivaluri de filme la mnar, … nu exista limite transmutarii, migratiei de forme, o adevarata viata a formelor, spre bucuria lui focillon, totul amestecat intr-un dinamism ce aduna toate formele de arta: pictura, caricatura, design, muzica, fotografie, moda, …. arta e peste tot.. si totul e imagine…
arta nu e ceva imuabil..nu putem vorbi despre arta!! cred ca o data cu scandalizarea dadaista si pana in prezent, nu intru in teorii postmoderniste spre nemultumirea multora, avem un cu totul alt discurs al istoriei de arta…totul se schimba, de la zgomotul irational fara nationalitate, culoare, sau miros ..incepand cu asta, abordarea, discutia, intrebarile legate de arta capata o noua forma, o noua deschidere..indiferent de ce framework am aplica pt studierea unei anumite epoci, curent etc…pt perioada picturii moderne apres dadaism, teoria de arta devine o problema sociala apropriata fiecaruia..sa luam de ex secolul 18 ..acolo avem ARTA, sau pt adevaratii “clasici “ banuiesc ca ar trebui sa vb despre renastere, eventual perioada de aur florentina, asta parca intelegem prin arta, o pictura serioasa, naturalista, “frumoasa”, whatever that means, ..cred ca dupa 1916 vb despre arta. Pt mine, toate curentele, chiar daca nu sunt de acord cu termenul, hai sa le spunem tendinte artistice de dupa momentul zurich au ca radacina o noua reinterpretare a dadaismului..avem un neodadaism sotto voce pe care il respira contemporanitatea artistica..in ambitia teribilista aproape de a gasi noi suporturi pt pictura/sculptura, de la plastic la gunoi… in intercalarea, combinarea artelor , in vastitatea unei camere de expozitie absolut goale, putem parasi ceea ce greenberg gasea caracteristic picturii “it’s flatness”…trecerea de la o “ideologie” artistica la alta nu se face in scopul cautarii unei noi tehnici, toata gestica artistica este acum dominata de anecdota, de un joc de cuvinte si idei, atmosfera ludica ce face un elogiu creativitatii umane, al infinitelor posibilitati de a comunica arta.. hai sa nu vorbim despre arta!! sa nu cautam definitii, sa nu gasim pictori mari si pictori mici (?)… poate daca ne uitam mai bine, daca uitam putin conformismul unei cronologii, am putea gasi, nu raspunsuri, ci intrebari mult mai interesante.



↑ Top