mix and match

van gogh cafe @ lipscani, bucuresti

probably the best cafe in bucharest 🙂

locul unde brainstormul merge brici, ceaiul e intotdeauna fierbinte si aromat iar mancarea consistenta in stil olandez. sa nu mai spun de design si atmosfera. goes on my wall of favourite things.

Jazz vibe












“Nonsincretismul Artelor”
Muzica Mircea Tiberian si Liviu Butoi
Video Ioana Ionescu Clidus
Poeme de Ion Muresan, Ioan Es Pop, Eugen Suciu
duminica, 21 septembrie

Bucurestitudine
Seara de jazz, poezie si arta video, intre prieteni la un pahar de pinot noir.

Poezia mai trebuie spusa si cu voce tare, nu citita intotdeauna in gand, in liniste. Exista teatru in poezie, o experienta care implica participare, real. Am urmarit cuvintele uitandu-ma la pantofii celui care “vorbea” poeziile, pe rand le-am privit picioarele ascultand.. nu stiu exact de ce am facut-o, poate pentru ca nu ma puteam uita direct in ochii lor, mi se parea prea violent sa fac asta, as fi stricat echilibrul subtilitatii prin care momentul era creat.

insertiile video au amplificat, au conturat muzica si au dat imagine senzatiilor literare. Imagine, sunet, cuvant la un loc, impreuna dar bine delimitate, structurale si individualizate prin pauze si repitivitate.

bucure stii de mars?




am fost duminica la marsul de protest pentru bucuresti.
i-am promis lui alex (binescu) ca incerc sa filmez evenimentul- nu am facut cele mai reusite inregistrari dar experienta in sine a fost interesanta: printre oameni, pe langa ei, incercand sa “capturez” totul – m-am simtit putin ca un mic reporter pe teren.
sunt alaturi de orice manifestatie care are in centru discutarea enormitatilor urbanistice din bucuresti si ma inclin in fata oricarei initiative constructive si pline de energie. DAR
imi este foarte greu sa spun clar ca sunt de acord cu ce s-a intamplat duminica. respect intentia si scopul de a crea awareness dar stiu ca nu pot fi chiar cento per cento cu vederile prea radicale si prin asta ma refer la agresivitatea cu care se refuza de a gasi un dialog intre nou si vechi.. aici ma gandesc in primul rand la oamenii care urasc cladirea uninuii arhitectiilor din piata revolutiei sau fatada novotelului.. mai mult ca sigur si lipsa de informare asupra acestor optiuni de includere a unor elemente de arhitectura veche feat. sticla este generatoarea unui mare repuls in fata cladirilor noi, de tip “zgarie-nori” – din mentalul urban.
o spun sincer, eu nu am o problema cu cladirea de langa catedrala sfantul ioan, mai mult cred ca va arata foarte bine dupa terminarea lucrarilor.. daca se alege sa se distruga “blocul” deja inceput acolo – si asta e ok pana la momentul in care aceasta actiune va pune in pericol, de data asta, cu adevarat catedrala.
da, am o problema cu buildingul de langa armeneasca, “de langa” este un understatement desigur, acolo chiar nu este respectata nici o regula a bunului simt practic, constructia noua sade in clopotnita.
ce incerc sa punctez aici este ca o deschidere spre nou este necesara si poate fi chiar placuta si interesanta.. si fireasca pana la urma. ce nu este in regula este punerea in pericol a cladirilor de patrimoniu si de reala valoare si proasta alegere a designului – ma gandesc aici la hotelul turcesc de langa capsa(apropo de ce trebuie sa stea bei kemal tocmai acolo?care e legatura cu bucurestiul? .. din micile mele neintelegeri cu orasul) sau la aspectoasele primarii si sectii de politice a la moderne.
modernul poate fi contrabalansat intr-un mod superb de ce avem vechi.

duminica, pe o bucata de material alb, oamenii au scris ce si-ar dori sa existe sau sa se imbunatateasca in bucuresti. s-a scris despre pastrarea identitatii bucurestiului. mi se pare esential, dar care este identitatea bucurestiului? ce ii creaza personalitatea?
take a walk
si o sa vezi ca tocmai contrastele puternice si evidente, lipsa de uniformitate ii dau culoare.
my city is an openminded one, my people .. not so much.