Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for March, 2008


recoverinart I – nicapetre 0

Posted on March 18, 2008 by admin

samanta ? – rodul ferit, cu concentrarea ei, cu zgomotul si astfel, cu inceputul.

menhir – monolit “atins”, aici e prelucrat datul natural dar mana nu-l schimba drastic, sa-l faca de nerecunoscut, nu apare nici umanizarea fortata, obligata, impusa..

Gradina cu sculpturi – din Intrarea Mieilor nr 10
o “depozitare”, lucrarile sunt dispuse in situ, traiesc instrainate, aduse in veduta unei pustietati urbane, reusind sa pastreze povestea originara, in materia lor, in alaturarea si adunarea lor intr-un spatiu deschis.
imaginea gradinii-atelier e statica prin peisajul expozitional si explodeaza printr-un aftertaste in dinamismul unei arte care conserva nobletea mestesugului asumat ca destin.

UMBRE-umbra
lumina prelucreaza si modeleaza materia, o “strica”, o descompune, o pune in valoare, ascunde si releva.
de aceea sculptura trebuie privita circular, de aproape si de la distanta..sa urmaresti materia- lucrul care trebuie atins.
umbrele devin concentrarea ideii in sine de sculptura. daca umbra este strict legata de momentul ei periferic de efemeritate si incertitudine, sculpturile lui nicapetre capteaza si inchid formula de tranzit a umbrei in concretizarea materiala, solida.

Ingerii sunt piosi, cu aripile stranse, stransi in sine, spre interior, in crestaturi adanci, brazdate in carnea lor imortala in care stau tacuti.
sunt ingeri care stau printre noi, poate nu au fost niciodata in alta parte..

liniile lui nicapetre, desenele lui traduc ritmul antic grecesc in studii de forma printr-o linie clara, sigura care porneste un joc complicat al indemanarii incepand dintr-un punct, inconjurand tot spatiul intorcandu-se in acelasi punct, parca, intr-o singura tusa.

si LEMNUL – e taiat, strapuns cu sapaturi adanci, crestaturi drepte.. fibra lemnului stabileste accentul pe uscaciunea timpului care tot a trecut – lucrul cu lemnul e vechi..lemnul care intemniteaza si protejeaza, creand identitate.. lemnul e duritate si rodul pamantului incarcat de incapatanare fata de viata. lemnul care se incapataneaza sa nu dispara, sa nu putrezeasca, singurul cu mirosul lucrurilor trecute, materia aproape umana, legata de impulsurile primare. daca marmura adauga prin culoare o anumita corporalitate ireala, lemnul stabilizeaza, aduce realul, arata forta. piatra alba conserva in formele ei virtuozitatea, lemnul arunca in afra lui interiorul creativ al autorului, lemnul traieste asa cum stie, altfel ..fara gratie.

cred ca e imposibil sa nu te gandesti la Brancusi sau la Apostu cand vezi formele lucrarilor lui nicapetre. trei artisti romani, nascuti si mineralizati aici, lucrand cu aceiasi materie, cu legaturi stilistice formale in privire comparativa, au trait si traiesc in afara vetrei.

l-am descoperit pe nicapetre printre planse adunate de mama si din amintirile ei despre el, vazandu-l in casa l-am considerat apropriat si nu l-am “obligat” unei priviri atente..se intampla des sa nu vezi cu adevarat lucrurile din jurul tau, din comoditate si familiaritate si din dorinta de a proteja si a tine pentru tine ceva aproape personal.. doar recent am gasit un album nicapetre (editat la Braila, 2003).. l-am privit cu distanta “cuvenita”.. fotografiile facute lucrarilor lui aveau aerul cliseelor facute de brassai (din nou romanesc) obiectelor-lucrare ale lui picasso..adunau in acelasi timp inventarierea si unghiul receptiv cu insemnatate bibliografica..

ce vreau sa fac prin recoveringart ? sa trasez din experienta mea directa (deci strict personala si deschisa unei game intregi de judecati gresite) niste texte de interpretare si de readucere in actualitate a artistiilor sedimentati in notorietatea tacerii pentru persoanele “contemporane” mie.

de presa 0

Posted on March 17, 2008 by admin

si primul articol publicat:
http://www.revistaargos.tk/

un text pe care il gasesti numai cu lanterna magica.

poem si 28 ianuarie 1

Posted on March 14, 2008 by admin

daca nu iti aduci aminte
e o camera goala, intunecata si gri ..umeda ..podeaua e rece, foarte rece ..de fapt e ciment pe jos..mai bine, e ciment peste tot, vreo 11 barbati in bluze lungi si largi . Nici unul nu are par si isi poarta ochii in cap
cand nimeni nu doarme
se ridica toti in picioare,
pentru ca nimeni nu doarme , petru ca nu pot
nu pot dormi, asa pur si simplu,
fara nici un motiv,
un motiv intemeiat
de care sa raspunda
pe care sa-l ambaleze in scame
petru ca sunt si intrebati
la cam 10 minute
cateodata si de sarbatori
nu e insomnie.nu nu
stau asa agatati
de ce nu dormiti?
atunci
se lipesc unul de altul- toti
stau
nu dorm
nici eu nu dorm
nu se intampla absolut nimic
atunci cand nu dorm
si cand se plictisesc de nimic
incep sa tipe
si asa inchid ochii.

Si asta se intampla mereu,iti aduci aminte.

culori inmuiate in culori 0

Posted on March 10, 2008 by admin












Malgorzata Dmitruk – grafica, design vestimentar

MATERIAL
Pluoverele par calduroase, facute pentru vremea rece, facute cu credinta si cu rabdare, pentru ca in lumea indepartata unde au fost facute, dimineata intra frigul in camera deasupra paturilor groase, iar cusutul se face cand se aduna toate femeile dupa-amiaza.

Materialul e potrivit cu multe culori, tricotat uniform si brodat apres cu ate in “desen liber” taranesc. Ar putea parea un efect de coloratie suplimentara, dar de fapt forma “desenelor” de pe haine reflecta miscarile creionului pe hartie, replica liniilor lucrarilor de grafica.. culorile – stridente si ciudat de vesele se altoiesc cu tonuri seci prafuite de pamant.

LINIE

Grafica – lucrarile sunt dispuse intr-o ordine anume..si trebuie citite asa, este o carte de basme care a fost pusa pe pereti si din care au disparut odioasele pagini cu litere si au ramas numai ilustratiile.

“De-ai locului” – poveste in 36 de cadre, 2003

o intamplare cu bunici, imagini cu amintiri. Se moare pe peretele asta, dar privirile intelegatoare ale batranilor coloreaza vesel, cu rabdare.

“Albastru – o poveste in 36 de cadre, 2003
“o poveste despre o coloana bolnava… o amintire din copilarie, din spital.”
secvente-durere-narative aduc imaginile chinuitoare ale exploatarii fizicului in maniera frida kahlo. Frida mai e prezenta in autoreflexia portretului, in stantarea personalitatii, in repetare, in aproprierea teribil de feminina de sine.

these days 1

Posted on March 09, 2008 by admin







pot sa te surprind?

zile luminoase de primavara, mon cher.. si daca ai vazut si restul e tacere, atunci respiri deja atmosfera, te invit sa te plimbi prin bucuresti
sa-i vezi fara trasurile de cai dar cu aceleasi case superbe.

Ma declar intr-o pauza “urbana” –
cu momente “capitaliste” absurde (seria “bucurestiu si ieul”)
dar si cu tot ce ma face fericita ca traiesc in orasul asta (de la case la parcurile in care poti sa stai pe iarba)..

bucurestiu si ieul (I) 0

Posted on March 07, 2008 by admin




(oaia cazuta la datorie este o lucrare – moldovan cosmin florin, expozitia-4 discursuri-sculptura azi, atelier 35 – pana pe 18 martie)

mihaelul sinucis l-am gasit la yardsa lu’ bunica de saptamana trecuta

usa in stilul neogotic liliputian se afla langa marochinaria Pitonul.
casa cheguevarista e vis-a-vis de cafeneaua cu vitrina de pe lipscani.
si nenea interbelic e pe o cladire pe care o poti vedea foarte bine in asteptarea vernisajelor de la atelier 35.

this is my world.

in sfarsit suntem contemporani! 2

Posted on March 07, 2008 by admin








o galerie care se viziteaza cu placerea descoperitorului.. aerisita..si cateodata inchisacu cheia.. are calitatea locurilor inca “necunoscute” din bucuresti.

nu o sa scriu nimic, acum, despre expozitia in curs.. trebuie sa descopar mai intai muzeul de arta comparata singeorz-bai pentru o viziune ceva mai contextualizata
.. pana atunci.. de revazut!

maxim dumitras – “Treceri. Veriga. Locuire”
4-22 martie
galeria senso



↑ Top