Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for October, 2008


chinese propaganda posters 0

Posted on October 26, 2008 by admin

Am redescoperit cele mai evidente aspecte avangardiste twentish century: afisul de propaganda rusesc constructivist cu grafica lui incredibil de echilibrata. Gandidu-ma la arta afisului am dat peste un album extrem de bogat in resurse vizuale privind afisul de propaganda din China (si in special perioada anilor 70). o lectura usoara, placuta si “ilustrativa”.


chinese propaganda posters
from the collection of Michael Wolf
Taschen

Arta de propaganda – afisele cu imaginile eroilor comunismului sau a conducatorilor partidului sunt difuzate si ajung in casa fiecarui om (cateodata tiraje care planificau cate 3 afise pe cap de locuitor), facand parte din viata lui zilnica, “aratand” intotdeauna ce este bine de gandit si facut. conduita este astfel directionata iar expresia artistica intretine o suprafata atragatoare, usor de inteles, cu mesaje usor de citit din imagini. functia didactica este una centrala: posterele de acest gen trebuiau sa educe si sa ofere exemple de comportare corecta inducand un anumit sistem de credinte si reactii in fata a ceea ce se cuvine sa faci sau nu.
Arta ajunge sa fie filtrata in instantanee realiste in formate mici (de cumparat in librarii) sau extinse pe suprafete imense pe cladiri. vizualizarea permanenta a acestor fragmente de putere reuseste sa impuna un impact imens vizual care este la fel de bine exploatat si in societatea actuala. o imagine este mai repede receptata si acceptata decat un text, mediul cultural-artistic este astfel stabilizat in exemple de urmat, “clisee” de constructie, cat si canon – reprezentarea lui mao (“hong, guang, liang” rosu, luminos, stralucitor).
Albumul strange o arhiva panoramica a afisului de propaganda din China, dar si eseuri-introducere, cu o nota justificativa, cu o privire reala, din interior.

PUBlic art 2

Posted on October 26, 2008 by admin


Ce inseamna spatiu public pentru artisti? Este acelasi spatiu public pentru toti? Cine are acces la spatiu public? Exista un spatiu public?

Am construit intrebarile pornind de la relatia intre textul proiectelor de public art din bucuresti si desfasurarea lor reala.

Ce public a participat la “public art bucharest 2007”? Unde s-au petrecut actiunile proiectului? Au fost ele publice?

Public – spatiu public inseamna pentru mine strada, piata, parcul, orice spatiu exterior deschis oricarui cetatean, un loc extrem de vizibil si cunoscut care poate sustine anunturi de informare rapide : cum se intampla cu piata revolutiei, piata constinutiei, vesnicul “la tnb”, parcul tineretului, cismigiu etc.
publicul este oricine, nu exista target, nu exista limitari. Public inseamna in primul rand un drept, din moment ce uzantele politice se amesteca in viata oricaruia,”omul” fiind in acelasi timp votant, contribuabil si individ cu o personalitate singulara. Registrele astfel se “contamineaza”, nu poti evada obligatiilor de cetatean, cum nu poti evada de propriile reactii la cultura, arta. Politica are o mare relevanta in arta contemporana cum la randul ei, arta contemporana traieste prin mecanisme politice.

Trecand peste discursul sustinut pentru discutarea unei probleme de intelegere a unui proiect de arta din perspectiva criticii de arta, aleg sa-mi enunt clar opiniile de participant la spatiul public.
Pentru ca in primul rand sunt omul care merge prin oras si traieste aici si numai secundar persoana care scrie despre arta si o sa si motivez aceasta distinctie: ca studenta la istoria artei implicata in proiecte de arta contemporana am avut acces la desfasurarea unor actiuni artistice de public art…whatever that means pentru artisti si organizatori…. am participat la simpozioane si speechuri in sali in care eram maxim 8 persoane..tema fiind public art si publicul de arta contemporana si cum nimeni nu intelege si apreciaza arta contemporana. Ca persoana tanara care e inclusa numai in sfera publica si nu in cea academica nu am participat niciodata la un asemenea eveniment. Daca incerc sa disociez intre ce stiu prin simplu fapt ca am acces la sursele de informare din interiorul breslei si ce stiu ca persoana care citeste numai revistele oferite publicului am ca rezultat o persoana schizofrenica , am de fapt doua persoane care nu vor ajunge niciodata in acelasi loc. Daca din 24 fun pot afla de vernisaje de la atelierul 35, plus programe de muzee si diverse anunturi mai vizibile, de pe ‘incepem’ pot sa gasesc programe de seri artistice pe la ordinu arhitectilor, de diverse proiectii pe la apartamentul nu stiu carui artist …
problema publica este disperarea cu care artistii, curatorii si oamenii implicati in lumea artei bucurestene denunta, mai mult acuza publicul ca nu este interesat si ca nu e deschis noilor abordari .. niste tarani…. atunci daca tot vor public de ce nu isi anunta vernisajele, proiectele, de ce nu exista publicitate?? cat timp colaboreaza si cu agentii de advertising .. de ce nu exista informare onesta, de unde elitismul de avort a faunei artistice de la noi? De unde frica de a avea public?
Dezgustul sta in faptul ca am avea ca public multe de vazut, pentru ca exista o puternica arta romaneasca facuta de oameni tineri cu multa energie si daruire… sunt convinsa ca problema lor sta in mediul in care au crescut si au invatat: sa stea impreuna si retrasi de lume, de a persifla si a se da interesanti, de a ataca superficial… asta au demonstrat scandalurile icr, atelier 35 si episodul berlin : ca exista o scleroza a artistlor, dar ca ea nu rezida in opera lor, nicidecum, ci in modul lor de a vorbi, de a NU se explica si de a trata publicul ca o gloata de idioti. Imi pare rau pentru lucrari care sunt cu adevarat bune, dar nu-mi pare rau pentru artisti care trebuie sa invete sa traiasca cu adevarat si sa nu mai fie alimentati cu izolare glucozica printr-un tubulet care nu comunica cu exteriorul neaos pentru a nu “infecta” crezul artistic cosmopolit.
Cred ca undergroundul nu mai e de mult la moda si mai cred ca spatiul public ar trebui tratat ca atare, ca un spatiu public pentru toti…sa coboare arta in strada? nu.. nu ar trebui sa coboare, ar trebui sa accepte sa ni se alature facand asta numai “urcand” pe strada din subsolurile pe unde sta ascunsa.

jazz up 0

Posted on October 23, 2008 by admin


Concert jazz – al jarreau
master of jazz

no words to describe.

arhitectura-fragmente de calatorii 0

Posted on October 23, 2008 by admin















Bienala de Arhitectura – expozitia de la ‘Galeria Noua’ – a.k.a galeriile de Arta a Municipiului Bucuresti

Stefan Tuchila si Cosmin Caciuc

Arhi-turismul

in “constructia” oricarui artist, arhitect, scholar, experienta vizuala nu e un accesoriu sau o optiune, este insasi baza cu care se lucreaza mereu. ceea ce vezi alcatuieste insasi structura de rezistenta a oricarui demers sau simple pareri. acumularea datelor vizuale “incarca” viziunea de ansamblu a datelor contemporane. conexiuni sunt facute iar orice noua ‘intalnire’- imagine poate fi un starting point pentru un proiect cu totul nou.
Seria de fotografii expuse din galerie, sub forma unui jurnal-colaj aparent turistic, face legatura intre faza de asimilare, de contact cu realitati culturale distincte si intre procesul de creatie, de transformare a materialului vazut.
printr-un mapping personal poate fi inregistrat stadiul de ‘receptare’ si de ‘redare’. Turismul care asimileaza cele mai negative conotatii se refera mai mult la o experienta traita intr-un grup mare de oameni cu un scop bine definit: de a “vedea” cat mai multe landmark-uri in cel mai scurt timp. astfel delimitata imaginea actiunii in sine, turismul devine o componenta aproape nociva. pentru ca a calatori este in final o experienta interiorizata, contactul cu exteriorul se subsumeaza in gros plan in afara turismului. in orice caz turismul ramane termenul motor, punct fix imposibil de inlocuit.
prin titlul expozitiei, termenul e revalorificat si reiterat intr-un circuit al valorilor culturale asa cum se intampla cu mult timp inainte sau cum ar trebui sa se intample de fapt.
Momentele arhitecturale surprinse in viena, paris, praga sau anywhere else surprind implicarea ‘privitorului’, a ‘turistului’ , a arhi-turistului, relatia sa cu locul vazut si in acelasi timp reinterpretarea lui.
Spatiul in sine e remodelat si capata valente diferite fiind scos din contextul sau geografic si ‘adus’ aici pentru a ‘instiga’ la arta.

anca benera 2

Posted on October 23, 2008 by admin


Art Sickness
10,000 sick bags (for intellectual discomfort)
Ongoing project, 2006 (24×12x6 cm each)
2007

Anca Benera este foarte prezenta in arta contemporana din Bucuresti, in galerii, muzeu sau prin oras, dar si cu o multime de expouri ‘afara’.
‘Interventia’ sa la Bienala Tinerilor Artisti cu propria incluziune a unei bienale – “Fake Biennial Bucharest” – transforma Bucurestiul intr-un creator involuntar si, in ipostaza asta, credibil, de arta. .. ‘replica’pt lucrarea lui andrei cadere mi se pare deja un icon.
iar siteul creat impreuna cu Arnold Estefan – http://www.conjoint.ro/ – este infernal de atractiv.. (chiar daca jocul cu iepurii e criminal).
da, 100% a fan.

dtailed – outlook 1

Posted on October 23, 2008 by admin

ENTROPY – bucuresti




dtailed – Tudor Prisacariu
http://www.dtailed.com

Nu stiu exact cum am dat de siteul lui Tudor … important este ca s-a intamplat.
fotografiile lui, inca de cand le-am vazut prima data, mi-au dat un imens sentiment de liniste.
Tot proiectul entropy, cumulul de lucrari este impresionant iar fiecare secventa vizuala inregistreaza o stare conturata perfect. artistul e ironic, dar cald, cu un ochi antrenat pentru a surprinde toate “nuantele” posibile – le scoate in evidenta si le identifica.
e o descarcare atat de lejera a imaginii.


Ame

este ea. urmarita in fotografii pe parcursul relatiei, seria acestor ’statice’ cu ame conserva o delicatete incredibila. ea poate exista sau nu in realitate, asta nu conteaza, imaginile cu ea, imaginile cu ame exista pentru a crea o poveste fara text. portrete cu naturalete, cu ‘real’.

Imi plac foarte mult lucrarile lui Tudor si imi permit sa-i spun simplu Tudor, sunt doar 3 ani diferenta intre noi. imi da multa energie entuziasmul lui pentru arta si proiecte creative, e genul de artist care chiar construieste ceva si asta e genial la el.
Astept noi lucrari si sunt tare curioasa cum o sa iasa ‘incotro’ .
http://www.incotro.org/

blazarTe 2

Posted on October 21, 2008 by admin


astazi vom vorbi despre blazarea mea.

si vom porni de la o discutie pe care am avut-o ..de fapt o am chiar acum cu ionut.

tot folosesc cuvantul asta, mai trist e ca multi il folosesc ca sa ma descrie. in mare toti stim ce inseamna orice cuvant pe care il folosim ..adica stiu ce inseamna blazare, blazat dar cum rigoarea cere lucruri mai concrete decat ce as putea eu bricola sa sune ca o definitie, am cautat:

BLAZÁT, -Ă, blazaţi, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoţii şi de sentimente, indiferent.

BLAZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trăi sentimente sau emoţii puternice. /v. a (se) blaza

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) toci, a(-şi) pierde sau a face să piardă intensitatea simţurilor şi a emoţiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent.

e socant sa faci contactul cu sensul ‘real’, ala doctoricesc al cuvantului.. al oricarui cuvant.. si cum am o relatie de lunga durata cu acest cuvant in special parca acum este momentul cand imi dau seama “cu cine stau in casa”.
prefer sa le iau pe rand: dezgustata – sunt. sunt dezgustata de toate combinatile care se fac prin lumea asta artisticoasa, de cercul inchis, de elitismul provincial, de incapacitatea de a participa sau a stii lucruri de altfel care ar trebui sa fie publice pentru ca se prefera sa ramana pentru a few good men. pentru ca ma scarbesc oamenii care au pretentii de tot felul dar nu au muncit niciodata pentru asta, pentru ca e o gramada de prost gust pe care instinctiv m-am antrenat sa nu-l mai observ dar care la un moment dat te loveste. dar dezgustul asta e fluctuant pentru mine cateodata e atat de coplesitor incat se transforma lejer in amuzament, pur si simplu ma amuza tot ce ma dezgusta, cateodata cad pur si simplu intr-o depresie frenetica agitata and i shut down…

incapabila de emotii si sentimente? un profil trist, a unei chestii jalnice oricum. sentimentele nu imi lipsesc si sunt chiar foarte usor de accesat si upgradat, ma impresioneaza aproape orice… dar de ce nu iese asta? nu sunt incapabila de emotii si sentimente… o sa-mi repet asta de mai multe ori.

indiferenta – i don’t buy this… daca as fi indiferenta as fi in primul rand interesanta si foarte in regula. nu as mai avea stari de confuzie generala si alarme de pesimism.

sau care a devenit incapabil de sentimente si emotii puternice – aleg “a devenit” – exista o posibilitate, dar nu e decat un fire wall.. ce inseamna emotii puternice? ravasitoare? complexe? intense? puternic suna a ceva foarte decis, sigur, de neclintit – de unde atata stabilitate?

acum ca am trecut prin asta.. ca tot incerc sa-mi explic ce e blazarea asta, care e reteta? efecte adverse si recomandarile farmacistului.. cred ca ce am eu e o stare nu o devenire, o chestie progresiva, acumulativa ..adica ma simt “asa” de aproape un an jumate.. e la fel .. pe puncte: simt ca nimic nu are rost, ca totu(l) e in van, ca nu exista prea multi oameni in regula, ca sunt obosita si ca nimic din ce am facut nu are nici un rezultat.
asta ma face blazata? e de rau?

ma simt pierduta, dar nu cred ca sunt singura.. mi se pare insuportabil ca nu sunt mediocra in ochii celorlati… urasc ideea ca ceilalti ma vad ca nu stiu ce ingamfata doar pentru ca vorbesc si spun ce cred, ma enerveaza ca oamenii nu isi dau seama ce persoana simpla sunt de fapt si ca ies in 3d doar ca sa ma apar impotriva impermeabilitatii in general. ca am nevoie de chestia asta – sa ma exprim, sa comunic.. nu pentru ca as crede ca ce spun eu e relevant si nici nu vreau ca cineva sa fie de acord cu mine – asta ar insemna ca nu sunt prea atenti la ce spun – am nevoie sa spun ce gandesc si simt, asa crud, direct.. that’s the real me, as good as it gets.

nu stiu care sunt optiunile, cum te lupti cu ce esti si cu felul in care reactionezi … e ca in bitch cand spune tipai hate the world today, i know but i can’t change.. poate si meredith brooks e blazata.

cum as putea fi blazata cand bob marley e poetul meu preferat?
cand beirut – elephant gun ma relaxeaza?
cand literatura cu adevarat buna inseamna mary poppins si doctorul au ma doare?

nu sunt nici indiferenta, nici incapabila de sentimente, nici tocita sau ce mai apare pe sus .

cred ca e ‘doar’ momentul asta cand imi dau seama ca nu mai am 16 ani si e atat de groaznic cum nimic in viata mea nu a fost si nu se compara cu nimic, nici cu operatia mea, nici cu toate chestiile nasoale prin care am trecut. si asta e climax-ul problemei pt ca sunt intr-o debusolare continua dar in acelasi timp e ceva in mine ..ca un fel de baterie de laptop dar cu electromotor care ma misca si ma face sa continui involuntar si practic merg inainte fara sa-mi dau seama ca fac asta ..si sunt total out of context.. e foarte derutant. sunt exact ca ‘trage-impinge’ din doctoru au ma doare – o parte din mine ar vrea sa se inchida intr-o debara, sa stea singura si sa planga, iar cealalta parte e hotarata, nu e fricoasa, actioneaza , merge inainte. asta e blazare?

i’m just havin a shitty year(s), i’m not a bad person.

garfield este alter ego-ul meu, intr-o alta viata am fost lasagna.

accidente 4

Posted on October 20, 2008 by admin


traind intr-o familie de economisti, am fost invatata de mica cele 3 reguli de aur ale economiei mondiale:
1. nu trebuie sa existe cerere, asta se creeaza
2. prostul nu trebuie sa-l chemi, vine singur
3. orice ai face, nu da la ase

desigur tata a avut grija sa ma alimenteze mereu cu : urmareste bursa, mergi pe instinct, investeste nu tine banii in banca si clasicul time is money… pe ultimul l-am descoperit cu adevarat in ultimele doua saptamani cand am facut un life decision : impreuna cu o colega de grupa ne-am asociat, foarte biznisy asa, si vom deschide, in cel mai scurt timp sper, un magazin pentru artizanat si produse hand made… ce vrem noi sa facem e destul de utopic in sensul economic al conceptului: vrem sa aducem tineri studenti, artisti sa le expunem lucrarile (design, accesorii, grafica, pictura, fashion si cam orice gasim interesant si plin de talent around) si sa le vindem evident…
spatiu am gasit, the paper work is just gettin started si eu ma rog sa nu fac un preinfart( sau poate o sa fiu doar devorata de caini alsacieni) pana la deschiderea propriu-zisa pentru ca sunt complet stresata de absolut tot ce se intampla in jur. e o responsabilitate imensa si lucrurile trebuie facute ca la carte, ca la cartea aia mai juridica. am cosmaruri si atacuri de paranoia si panica pentru ca vreau ca totul sa fie absolut perfect, pentru ca sincer cred in proiect si pentru ca am vazut ca exista o multime de oameni indragostiti de cea ce fac, chit ca e hand made sau pictura, oamenii astia ma fac sa imi doresc sa nu plec din scleroza asta de oras de care sunt pierdut sedusa.
sunt intre scoala, scoli,organizat workshop, vanat artisti, drumuri la ateliere, sticlarii, cautat mobila pentru amenajare si avocat… si cum toate lucrurile complicate nu sunt niciodata de ajuns de complicate si stresante … trebuie mereu, dar absolut mereu sa primesti a pie in the face.

exista oameni frustrati si incapabili ..cateodata cred ca sunt inconjurata de ei .. poate e un fel de conspiratie secreta impotriva mea .. nu, nu sunt chiar atat de paranoica … dar cand vezi ca si oamenii care au pretentii academice sunt la fel .. e mai mult de o conspiratie, e un fel de macel.
nu pot sa nu scriu despre un prof care mi-a distrus ziua astazi si pe care vreau sa-l run over cu masina ..dar cum nu am carnet .. nu cred ca voi face asta.. tipu asta, pt ca e un tip tanar, but not in spirit ..anyways .. a inceput sa vorbeasca despre cum arta pentru arta, in speta pictura este cel mai bine reprezentata in bauhaus si multe alte enormitati.. .. am fiert, simteam ca vreau sa ma urc pe banca si sa sar si sa-l lovesc cu .. orice as fi gasit in jur, un scaun, un proiector, o atentie, o maslina, o scobitoare straina, nu?
si dupa ce faptul e consumat, tipu e convins de ce spune .. intervin ..incerc sa-i explic , sa-i dau argumente .. ma lupt. imi spune ca el are dreptate si incheie discursul obosit de toata revolta mea dand ca tema un rezumat..un rezumat ..da. in afara de faptul ca mi-a scazut glicemia de nervi, trebuie sa-l suport un semestru intreg, pe el si pe absurditatile lui. stau acum si ma gandesc , cu mai mult calm desigur ca oricine poate fi profesor .. adica o multime de oameni iau diplome in fiecare zi..nu conteaza noptile nedormite, drumurile facute in paris, viena si berlin pt a-ti lua cele mai bune carti pe subiectul tau, daruirea si pana la urma oricat de siropos suna – sacrificiul .. pentru ca te sacrifici pt ceea ce vrei sa faci , pt ceea ce iubesti cel mai mult … pt ceea ce mi-am dorit sa fac inca din clasa a cincea. si in continuare daca mai reflectez mult imi dau seama ca probabil nu are nici un sens sa ma consum pt o chestie pe care o poate face oricine pe baza de hartii – sa fii profesor.
in timpul cursului odios mi-a trecut prin cap sa trimit dracului aplicatiile alea pt master prin strainataturi .. lucru pe care nu vreau sa-l fac sau nu voiam sa-l fac din convingerea ca ce e de facut e aici si daca esti smart enough poti avea totul chiar aici. ma cunosc .. daca e sa plec o s-o fac numai cand o sa stiu ca nu mai am pt ce lupta aici, ca toata banda de nebuni si idioti m-a invins..nu o sa ma mai intorc, o sa fie un protest.. o sa fiu trapped .. neoxigenata cu ‘adevaratele realitati’ de aici. eu de fiecare data cand plec simt ca pierd ceva de aici ..e ciudat .. poate asta vine tot din ce mi s-a repetat de cand eram mica, toata educatia asta nationalista pana la urma pe care o constientizez si de care nu ma pot desprinde.. ironic enough sunt prea putin romanca .. dar simt starea asta de romanism ..care nu e nici balcanism nici “esticism”, e ceva propriu, greu de determinat .. pe care il simti sau nu. e ca o boala cred ..ca albinismul .. multi cred ca e un dar sau o diformitate.

poate a fost doar luni si de asta s-a intamplat, dar pe tipu ala tot vreau sa-l bat pana o sa-si dea seama ca el greseste… poate ar fi mai intelept sa-l torturez psihic.. sa ma duc la fiecare curs ca sa ma explic constant, dar nici nu se poate altfel daca numai intr-un curs a reusit sa distruga istoria artei, modernismul si avangardele si ceva arta romana, plus ca are un vocabular de pop music. unii oameni sunt mai simpatici daca nu vorbesc. agresiv? nu cred. doar necesar.

cateodata as vrea sa am un raspuns clar si usor de inteles pt toata lumea: fuck off, spus evident zambind galant cu un ton suav.



↑ Top