Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for February, 2010


grey gardens 0

Posted on February 22, 2010 by admin

continuând seria de movie swaps cu mona, am primit grey gardens în schimbul lui the appartment (1960 – Jack Lemmon and Shirley McLaine).

drew barrymore ca little edie este absolut genială, nu credeam că este în stare să iasă din genul de roluri de girl next door. apariţia ei şi stage persona sunt mai mult decât reale – este cu adevărat pierdută în toată lumea abandonată din grey gardens. mi-a plăcut extrem de mult de  ea, atât personajul cât şi barrymore pentru că nu puteam să nu mă gândesc cât de elaborată a fost pregătirea pentru rol. filmul construieşte şi ‘abisul’ vestimentar al lui edie care din puct de vedere stilistic has a mind of its own.

nu am putut rezista şi cum s-a sfârşit filmul am operat o oră de google search pe subiect – asemănarea actriţei cu persoana reală este chiar remarcabilă iar povestea în sine este atât de  gripping.

outside house wonderland 0

Posted on February 22, 2010 by admin

the house that herman built

în căutările pentru proiectul curatorial pe care îl pregătim – i came across o expoziţie extrem de interesantă. Jackie Sumell ‘asamblează vizual’  casa visurilor unui deţinut – Herman Wallace.

prin corespondenţa celor doi s-a realizat the house that herman built

proiectarea unei case ideale din aşteptările şi dorinţele unei persoane incarcerate de către un outsider este o încercare nouă în asimilarea perspectivei sociale. este vorba de nevoile unui outlaw şi nu a unei comunităţi sau a unei părţi a societăţii care să intereseze în mod normal. evadarea creativă spre un spaţiu ghetoizat specific – spaţiul puşcăriei – adună date ale unui imaginar unic – cum îţi poţi imagina ceva ideal în afara spaţiului în care trăieşti? şi cum vezi asta ca un lucru final?

herman explică detaliat forma casei şi caracteristicile iar Jackie Sumell construieşte virtual această casă.

momentul acesta de colaborare  reprezintă o direcţie cathartică în approach-ul curatorial contemporan.

my work lately 0

Posted on February 21, 2010 by admin

fair 4 art – 27-28 februarie

in cadrul campaniei art affair pe care am inceput-o alaturi de mona, fair 4 art este primul eveniment de pe agenda noastra, un targ de handmade care va strange toata suma incasata din biletele de intrare – 5 lei si taxa de participare pentru proiectul de a infiinta o biblioteca de arta in cadrul galeriei de arta atelier 35.

in acelasi timp lucrez tot cu mona – colaborarea noastra este permanenta, pluri-multi disciplinara si de sange, she’s my sis – u know that ;) la un proiect curatorial pentru o expozitie pe care incercam sa o montam. cu acest proiect participam la un concurs si toate detaliile trebuie puse la punct perfectly.

intr-un fel imagini in cuvinte prinde substanta pentru prima data in sensul practic intr-o expozitie reala pe care o voi privi din interior, ca munca de adunare a tuturor datelor conceptuale ale acestui show case- incercand sa construiesc un profil curatorial coerent. i’ll write about it of course.

se pare ca aceasta perioada este dedicata proiectelor si a unei maturizari in care devin mai practica cu ceea ce imi doresc – planul este gotta have dreams, oricat de ireale sau imposibile ar putea parea – cliseu sa spui cliseu – desigur, dar pentru prima data stiu ca pot ajunge oriunde imi doresc daca muncesc destul si simt ca si modul meu de a scrie pe imagini in cuvinte este slightly different, desi eram mult mai constiincioasa inainte si bifam aproape toate expozitiile, acum sunt mult mai interesata de ceea ce se afla in jurul meu, de persoanele pe care le cunosc si de ceea ce fac eu.

the loss of a teardrop diamond 2

Posted on February 18, 2010 by admin

am fost prinsă într-o seară tennessee williams cu a streetcar named desire şi the loss of a teardrop diamond – prima ecranizare făcută până acum – din 2008.

deşi nu are isteria surdă a regiei lui kazan, the loss … m-a impresionat foarte mult, într-un mod personal.încăpăţânarea lui fischer de a îl avea pe jimmy este atât de tristă şi sensibilă şi experienţele ei reale. m-am regăsit foarte mult în felul ei de a suferi şi de a răni oamenii pe care îi iubeşte, în vanitatea ei fără încredere. mi-a adus aminte că penibilul este întotdeauna într-o relaţie strânsă cu a fi îndrăgostit şi că ceea ce proiectăm asupra imaginii acţiunilor noastre e de cele mai multe ori o postură schizofrenică şi obsesivă.

finalul este unul trist, she gets the guy, dar câştigă doar prin avantajele financiare şi dedicaţia completă  pe care le aduce ea. poate nu e chiar atât de trist şi e doar what is meant to happen in real life unde pragmatismul situaţiilor determină sentimentele.



↑ Top