Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for April, 2010


Back and again 2

Posted on April 22, 2010 by admin

în momentele în care mă simt absolut blocată încerc să mă întorc la lucruri vechi, lucruri cunoscute şi care au însemnat întotdeauna ceva pentru mine. nu e o armă secretă prea originală, dar pentru mine funcţionează într-un mod special.

nu pot să cred câteodată că am spaţiu ăsta digital – ză incredible blog – al meu şi numai al meu care îmi pătrează fără discriminare toate cuvintele pe care le-am scris şi toate imaginile pe care le-am adunat, şi care a “îmbătrânit” odată cu mine, trecând prin aceleaşi dileme şi probleme ca mine. nu mă ascultă întotdeauna, are un fel de mecanism al lui şi pot să jur că anumite postări sau texte pur şi simplu nu-i plac şi le încarcă foarte greu. dar cred că am ajuns la un fel de compromis în care dacă scriu mai frecvent, este şi el înţelegător cu lungile şi sistematicele mele gânduri melancolice.

chiar dacă am avut perioade în care nu am scris pentru că nu mai aveam încredere că ce pot să adun mai are consistenţă, m-am întors mereu la blog, m-am ţinut agăţată de o specie de obligativitate ciudată în care trebuia să scriu şi să uit că mi-e lene sau că  sunt deprimată – or shit like that.

s-au întâmplat atâtea lucruri în ultimele luni şi deabia acum m-am trezit din agitaţia evenimentelor. primul moment de alone with myself în care am şansa să o iau de la capăt şi să fac numai ce îmi place şi să stau în zona în care mă simt cel mai bine. nu e doar o atitudine hedonistă sporadică, e un fel de lifestyle pe care îl pot alege pentru că azi ştiu ce am greşit din încăpăţânare şi pot să fiu mult mai atentă şi să funcţionez cu o doză de răbdare.

nu poţi crea ceva ‘modern’ actual, altfel dacă nu te uiţi înapoi, nu pentru inspiraţie, ci pentru a înţelege de unde vii şi ce e de făcut. oricât de mult am militat pe ‘aici’ pentru artă contemporană şi modernă, trebuie să recunosc ataşamentul meu tacit la formele cele mai conformiste şi tradiţionaliste din artă, cultură, literatură, familie, well the whole thing… nu sunt conservatoare şi nici retrogradă ca gust şi judecată, mă deschid fără nici un fel de frică în faţa a orice e nou, dar păstrez pentru mine valori puţin demodate care m-au ghidat în a alege în conformitate cu personalitatea mea.

de aceea mă întorc aproape întotdeauna spre lucrurile care mi-au fabricat imaginaţia şi mi-au creat disponibilitatea spre a învăţa.

pentru mine, reperele de ‘imagini’ care m-au făcut să am încredere în mine şi care mi-au arătat că nu ai cum să rămâi singur dacă vrei să cauţi ceva şi o faci cu pasiune sunt obiecte, idei, picturi, vorbe  pe care le păstrez cu mare atenţie.

lucrările lui niki de saint phalle fac parte din reperele mele majore. am scris despre ea în primele articole ever de pe blog şi ţin albumul lângă pat, at close reach, mă consult cu ea reluând ‘lectura’ imaginilor. might sound weird, dar m-a ajutat de foarte multe ori.

reiau, mă întorc, dar ce sunt acum şi spre ce mă îndrept este ‘foarte’ diferit şi în final nu numai blogul trebuia să aibă o casă nouă, ci şi the writer.

e o mare schimbare, dar mă întorc ca să ştiu unde sunt.

marking my skin 2

Posted on April 19, 2010 by admin

mi-am dorit tatuaje de când eram în liceu. ştiam ce fel de modele îmi plac şi exact ce mi-ar plăcea să am. mi se părea o continuare firească a desenului, a încercării de a nu uita, a lucrurilor personale, a furiei de a te arăta, a momentelor care te pot “marca”, a încăpăţânării  de a  nu fi altcineva.

aveam două prietene care se tatuaseră, deşi aveam 16 ani toate şi era practic oarecum semi-ilegal (?)  le invidiam pentru că ai mei nu mi-ar fi semnat nici o hârtie pentru aşa ceva. am aşteptat vârsta  “maturităţii” de 21 de ani, asta pentru că la 18 nu aveam bani pentru tatuaje.

a fost un moment special pentru mine în care m-am simţit bine  în pielea mea,  ca o specie de eliberare pe care o aşteptam. şi de atunci cred că am dezvoltat o adicţie în care pot să văd proiectate pe corpul meu toate liniile imaginilor care m-au modelat de-a lungul timpului. Vreau să mă tatuez în continuare şi cred că voi face asta până când voi găsi echilibrul în imaginile despre mine.

toate semnele de culoare care sunt pe pielea mea, acum,  sunt locuri unde am ales să îmi ţin amintirile într-un mod vizibil, dar pe care numai eu pot să-l înţeleg. experienţa în sine lasă o urmă puternică de sinceritate pe care trebuie să  ţi-o asumi.

pentru mine, tattoo artist-ul e o formă de şaman/psiholog care îţi absoarbe toate problemele şi îţi dă un antidot-semn pe care îl vei purta pentru totdeauna.

mă uit în jur,  persoanele care îmi sunt apropriate mă privesc cu înţelegere, nu îmi spun nimic, dar îmi dau seama că ei nu şi-ar face un tatuaj niciodată pentru că au “planuri serioase de viitor”. iar eu, mă simt şi mai în siguranţă ştiind că voi pica orice probă de bun simţ al “oamenilor serioşi”, cei ce tânjesc, dar sunt epuizaţi de plictiseală.

nu ştiu dacă o să-mi fie vreodată dor de pielea mea anonimă, but then again, nu sunt în stare să pot regreta ceva, nu intră în zona mea de interes, lucrurile pe care le facem sau le spunem au sens în sine, chiar dacă nu sună bine.

so i’ve got marks on my skin that reflect the marks i can still feel inside, for nothing will go away and it shouldn’t, but all that should be in, it’s out, and maybe it’s twisted and vulgar and wrong, but it’s all truth.

photo credits:

http://www.facebook.com/home.php?#!/photo.php?pid=3886750&id=188680130772&fbid=248047720772

scketching life 1

Posted on April 16, 2010 by admin

mi-am adus aminte de ce mi-a spus o prietenă despre cum ar fi să mergi cu tramvaiul şi să stai chiar lângă tipul cu care o să te căsătoreşti sau pe care îl vei cunoaşte mai târziu. toate feţele pe care le vedem zilnic când aşteptăm, când ne grăbim, all those strangers pe care nu o să-i cunoaştem niciodată. într-o aglomeraţie de oameni, câteodată mă gândesc că poate persoana care stă la masa din faţa mea în cafenea nu este atât de diferită de mine şi poate că ne plac aceleaşi lucruri, dar nu putem să vorbim despre asta pentru că nu? we shouldn’t talk to strangers.

dar bucureştiul e mic şi de cele mai multe ori îmi dau seama că prin legături de socializare peste mână cunosc o grămadă de oameni de care mă ciocnesc oricum.

“lumea nu e mica” peste tot, New York-ul are o populaţie de peste 8 milioane şi bioritmul oraşului este diferit, comunităţile sunt tonice, mutatul comun şi timpul foarte scurt.

Jason Polan si-a făcut un scop din a face crochiuri-portrete de maxim 2 minute care să “înregistreze” astfel cât mai multe persoane din NY. “Cercetătorul” speră să adune o arhivă consistentă de desene, încercând să surprindă aproape toţi locuitorii oraşului – este, desigur, un gând şi un scop aproape imposibil şi extrem de ambiţios, dar proiectul său mi-a plăcut enorm prin amploare şi modul de lucru. să prinzi instantanee de cotidian la orice colţ, în orice activitate, individualizând fiecare faţă pe care o uităm imediat după ce coborâm din tramvai.

urban lab 1

Posted on April 12, 2010 by admin

my latest project este laboratorul urban. este un program de workshopuri care se va desfasura saptamanal la Has Has – coffee and lounge pe strada Popa Tatu nr. 3.

atelierele vor fi construite pe tematici lunare si vor include atat ateliere practice, cat si prezentari teoretice – toate din perspectiva actuala

ma bucur foarte mult ca am sansa sa fac asta, dar pentru ca sunt la inceput – mi-a fost destul de greu sa pun pe hartie toate ideile care imi circulau prin cap si sa ma opresc asupra unor lucruri clare si coerente.

va fi un spatiu creativ deschis si sper sa construiesc astfel o zona de comunicare activa cu ajutorul subiectelor propuse.

deabia astept atelierul de sambata – 17 aprilie – care va fi despre refashion.

sper sa pot aduce cat mai multe lucruri interesante care pe mine ma pasioneaza: grafica, design, muzica, filme, arta contemporana.

vor fi multe experimente in laborator si sper sa nu fac nimic sa explodeze :)

starting comics 0

Posted on April 09, 2010 by admin

de foarte mult timp am o pasiune “severă” pentru grafica comics şi ilustraţie.



↑ Top