Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for May, 2010


making lists 0

Posted on May 25, 2010 by admin

mi-e foarte greu să clasific, să sortez, să mă chinui să găsesc o anumită ordine. nu cred că e  o specie de comoditate vulgară, ci mai mult, incapacitatea de a mă concentra pe un singur lucru … at once.

dar posibilitatea de a ordona lucruri într-un registru de preferinţe mă sperie şi mai mult. clasificările mă enervează teribil, iar dorinţa continuă de a face liste de popularitate mi se pare penibilă. în plus, pe fondul isteriei de topuri, muzicale, extraordinare şi propagandistice, netul este inundat de sondaje, mici întrebări în dreapta paginii – cu un simplu click, votezi,faci ‘procentaje’, îţi dai cu bifa la ce e în regulă şi ce nu în legătură cu arta. ne proptim în ce ni se propune, nu?

Peter Davies ia all the above şi face adevărate clasamente de  ‘vizualitate’ excesivă, ia în serios ideea de listă de preferinţe şi dă ‘publicităţii’ o versiune inclasificabilă, personală şi ironică, modul său de a trata cu ‘muzeul imaginar’ din interiorul nostru care creşte, se ramifică şi câteodată este infestat de un fel de ‘bun simţ colectiv’, aproape publicitar.

lucrările lui Davis (mai jos lucrări din 1997 şi 1998) mi-au adus aminte de ‘catalogul cu note’ al suprarealiştilor care dădeau calificative personalităţilor culturale, până şi lui God.

Find ur favourites !

TAWP 0

Posted on May 21, 2010 by admin

Tribute to the American Working People

Honoré Sharrer

triptic modern, religia industrializării, disperarea productivităţii şi studiul realităţii

Industrial scene

In the Parlor

Country Fair

Public School

Farm Scene

realismul în artă a ‘explicat’ o multitudine de probleme, locuri şi momente. folosit la început de secol XX în pictura americană, tehnica realismului formal a trasat o societate urbană pe calea spre afirmare internaţională cu un cult pentru lucrurile de actualitate. instantaneele oraşului, sincronuri spontane picturale au surprins în modul cel mai firesc, ‘firescul’ american.

după al doilea război mondial, privirea asupra realităţii imediate este deturnată spre o vedere aparte, o transcriere abstractă a spiritului american original şi expresiv. realismul este acum desuet şi va rămâne aşa o bună perioadă de timp.

într-un registu ‘învechit’, Honoré Sharrer construieşte anatomia unei societăţi active şi bizare câteodată, într-un portret colectiv de  seninătate religioasă care ia forma unui studiu amănunţit asupra oamenilor din jurul artistului, prin detalierea gesturilor cunoscuţilor, vecinilor, trecătorilor. Sharrer ţine pe parcursul a cinci ani acest proiect-radigrafie care necesita un studiu atent şi o dedicaţie extremă în faţa unui act pictural aproape medieval ca durată.

înauntru găsim priviri reale a unor oameni care au existat şi care au vorbit sau au stat, care au privit sau care doar s-au lăsat priviţi. e o lume închisă într-o formă de realism ireal care transcede coordonatele existente între pictură şi personajele reale. identificarea lor devine neimportantă, iar viziunea în sine primează. Timpul mai ‘mic’ se substituie unui timp general care închite orice asemănare cu realul. poate fi doar ‘realizabil’, dar niciodată real.

studiu pentru Parlor

Studiu pentru Industrial Scene

Honoré Sharrer

and all that drawing 0

Posted on May 11, 2010 by admin

lorenzo mattotti

mi-am fixat cu mult timp în urmă un program în care o zi pe săptămână fac un research de imagini pe net. îmi aleg un subiect care mă interesează şi răscolesc site-urile în căutarea celor mai interesanţi artişti, designeri, găsesc fotografii, imagini cu cuvinte sau fără. e ca un fel de scormonit prin târguri de antichităţi când cu multă răbdare poţi găsi nişte piese chiar originale.

căutând referinţe pentru piet paris, am ajuns la lorenzo mattotti, evident în programul de săptămâna asta dedicat ilustraţiei.

extrem de elegant şi rafinat, stilul lui mattotti poate explora orice mediu şi gen, de la pictură la acuarelă, desen, design de poster, comics sau ilustraţie de modă. mi se pare extraordinară versatilitatea lui.

m-a atras  cel mai mult faptul că desenele lui sugerează textul, concepe întâi grafic şi mobilează apoi cuvintele pentru a pune în valoare  imaginile.

un definite favourite pentru lista mea de i love pe luna asta.

uber urban 0

Posted on May 11, 2010 by admin

Nu am mai citit de mult timp. Nu am simţit nevoia să citesc, mai mult cred că am trecut printr-o stare de greaţă literară extrem de puternică. Lecturez cu mare plăcere reviste, articole şi alte bucăţele de text care nu au coperţi cu pretenţii şi editări tardive. Chiar dacă îmi place să intru în librării şi să notez pe o listă imaginară trecând cu degetele peste titluri că nu îmi rămân multe cărţi, well care m-ar interesa, pe care nu le-am citit, in ultima perioadă nu m-a atras absolut nimic. Mormanele cu cărţi cumpărate în ultimele luni stau încă lângă pat, nu mi-a plăcut nici una şi au fost abandonate una câte una. Poate a fost timpul sau nu ştiu o stare necontrolată de a mă ocupa de alte lucruri, cert este că mi-a lipsit enorm să “pierd” timpul citind şi recent am găsit din nou gustul şi dorinţa de a mă reapuca de acest viciu care de cele mai multe ori se demonstrează a fi inutil. M-a impresionat mult ‘Cititorul din peşteră’ (Rui Zink), nu pentru formă sau calitate literară ci pentru ideea că undeva pe o insulă misterioasă există un monstru căruia îi place să citească enorm. Desigur, un monstru demodat. Recunosc fără nici o ezitare că nu mă pot dezlipi de ‘Să nu ne uităm la ceas’ (Rodica Ojog-Braşoveanu), nu ştiu dacă e din cauza agitaţiei mele pentru perioada celui de al doilea război mondial într-un Bucureşti elegant şi decadent sau pur şi simplu pentru că textele ei sunt atât de savuroase şi pline de detalii de epocă. Am primit recent o carte extrem de simpatică care se numeşte ‘Introducing Cultural Studies’ şi face parte dintr-o serie de volume care “introduc” propriu zis anumite subiecte într-o manieră amuzantă prin text şi cartoon illustration, talking about imagini în cuvinte… desigur mi-am făcut refillul de cărti de artă cu ultima şedere la viena şi am găsit cele mai interesante volume despre modă şi artă contemporană – un mix teribil care mă inspiră din ce în ce mai mult in ultimul timp. Trebuie să recunosc că de două săptămâni sunt într-o specie de dolce vita şi după wonderingul prin viena mi-am rezervat câteva zile bune în “vilegiatură” a.k.a. sinaia, pentru dormit exagerat de mult, băut vin bun, gătit reţete de moment şi cu compania potrivită pentru a face focuri noaptea şi a citi cărţile găsite la librăriile din oraş. (librării care mi-au “orientat” lecturile încă de când eram mică mică şi se reditau în ediţie cartonată, ilustraţii color şi text evident în franţuzeşte, operele lui jules verne, librăria de lângă parc şi cea de lângă piaţă, prima cu aceiaşi tanti care nu comentează alegerile editoriale făcute şi a doua cu acelaşi nene liniştit şi cu un aer aproape mistic). Iubesc sinaia şi aerul ei de staţiune de lux apusă cu casinoul care ruleaza expoziţii de artă discutabile, cu abundenţa de magazine plafar şi naturiste, cu turiştii stridenţi şi cu pâinea ieftină şi cu gust de cereale viguroase. E ca un refugiu pentru hiperurbanizare şi pentru dezgustul de literatură seacă.



↑ Top