Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for August, 2010


alice neel 0

Posted on August 19, 2010 by admin

Alice Neel: Painted Truths

Whitechapel Gallery

8 iulie – 17 septembrie

Citisem înainte să vin la londra foarte mult despre revival-ul de anul acesta dedicat total lui alice neel. m-aş asemăna cu o galeristă sânge pur de bucureşti dacă nu aş recunoaşte că am fost practic ghidată de articolele de pe artnews şi artforum spre a merge să văd expoziţia, trebuia să văd evenimentul în sine. da, am ajuns la whitechapel ca un mic turist cultural underground care trebuie să bifeze ceva important pe lista de activităţi şi îmi pare bine că s-a întâmplat aşa pentru că astfel mi-am dat seama că ce am văzut a fost de două ori mai puternic pentru că mi-a schimbat outlookul şi mi-a dat un moment de closure cu mine pusă faţă în faţă cu ceva atât de real, atât de consistent.

alice neel a pictat portrete. asta a făcut din anii 20 până în anii 80 (cu excepţia unor peisaje şi naturi statice). nu a urmărit un stil pictural anume, o manieră de construcţie a spaţiului, trasarea unor mărci distinctive formale, a pictat oameni. nu cred că ar trebui spuse multe aici pentru că ar strica echilibrul fragilităţii a ceea ce alice neel a făcut cu atâta perseverenţă şi nevoie adictivă de a lucra astfel.

ideea stilurilor sau a curentelor din secolul trecut (deja) prin care totul era grupat şi ‘îmborcănat’ pentru a putea organiza multe săli de muzee ordonate nu s-a putut niciodată aplica la alice neel, nu ştiu dacă din cauza asta nu a fost băgată în seamă la timp şi a fost practic salvată prin mişcarea feministă din 70s când multe femei artist au fost scoase din bucătăria lumii artei. ce este important pentru mine este că alice neel are caracteristicile unui artist care este în acelaşi timp contemporan (în sensul întoarcerii către preocupările sale personale şi urmărind acest experiment) şi” clasic” (care studiază subiectul favorit şi nu se abate de la asta şi care îl aduce spre perfecţiune).

oricât de mult arta va “degenera” (ref. artă generată electronic), subiectul uman va exista pentru contextualizarea unui sens, pentru găsirea unei legături care să ne scoată sau care să ne bage din nou şi din nou în absurd. validitatea portretelor este atât de clară, justificată şi ca orice drept câştigat este taken for granted.

ce am văzut eu? portretele unor vieţi adevărate, pe care le pot înţelege, sunt pânze până la urmă, personajele nu au prins viaţă prin colorit sau gamă cromatică şi ar fi greşit să facă asta cu mine, i’m not into that, mie mi-au arătat o poveste pe care o pot purta cu mine şi când ies din galerie.

filmul despre alice neel:

Alice Neel
Directed by Andrew Neel
SeeThink Productions, 2007

un documentar făcut din “interior” şi un portret la fel de interesat în realitate precum alice neel.

pentru contemporanişti:

Don’t underestimate painting, it’s here to stay, pentru că nu poţi trăi din făcut performance-uri şi video art meta-avangardist, vei alege să fii ‘versatil’ şi vei ţopăi din mediu în media pentru a vinde ceva şi când o vei face vei cere foarte mulţi bani chiar dacă nu are nici o legătură cu ce faci sau ce gândeşti, so where is all that fucking idealism in contemporary art? Îţi sugerez să te linişteşti, conceptual vorbind, evident şi să te laşi de pictură sau artă şi să faci pr sau ceva de genu.

bob and roberta smith 0

Posted on August 08, 2010 by admin

‘ art should be brutally uncommercial and totally uncompromising’ b & r smith

în cartea ‘make your own damn art’ , the smiths sau mai exact în mod ‘realistic’ – patrick brill -  îşi organizează lucrările într-un mod autobiografic, explicând temele care generează implicarea lui socială prin artă.

cred că cea mai importantă lucrare-idee care sintetizează punctul de pornire al ‘tipografiei conceptuale’ al lui bob & co smith este:

‘artists ruin it for everyone’

pentru că refuzul de a comunica cu publicul într-un mod activ şi ‘rezonabil’ (canal de comunicare – aici) este o practică abuzivă a artei contemporane, the smiths se întoarce spre un ‘action art’ care conferă solidaritate cu un public stresat de lucrări sinestezice şi absurde vizual, desigur este un public pe care de multe ori îl ironizează, dar pe care îl include de fiecare dată pentru existenţa firească a lucrării de artă.

forma şi mediul lucrărilor sale sunt accesibile ca mărime, display şi material : sunt mesaje formate din cuvinte, amuzante, agasante, directe, politice.. care au scopul de a produce un impact imediat asupra privitorului care nu mai trebuie să se uite disperat stânga- dreapta pentru a citi eticheta, legenda sau “libretul” expoziţiei. direcţia curatorială vine din interior şi de cele mai multe ori bob and roberta smith este propriul lui curator.

show case-ul pregătit anul trecut pentru tate britain: make your own xmas – a adus împreună ideile preferate a lui bob &.. : tema ecologiei şi a reciclării, filosofia do it urself şi implicarea publicului. reutilizarea unor materiale pentru a construi ceva nou nu este o strategie .. nouă, dar abordarea lui the smiths a explorat şi mai în detaliu posibilitatea de a reorienta balastul fiecărui departament, cum este şi cel artistic: pentru expoziţia sa de crăciun, a folosit panouri folosite în expoziţiile precedente de la tate şi în mare cam tot ce rămase de la demontarea celorlalte expouri astfel bradul pe care a trebuit sa-l construiască a fost compus din materialele altr produse artistice, reinventate, restructurate şi transformate în “the white canvas”. mi-a plăcut foarte mult ideea pentru că pune o problema importantă: nu numai în giganţii multinaţionali există mari pierderi, poluare, invadarea mediului înconjurător de deşeuri, ci şi în ‘arealul’ artistic, în acţiunile artistice propriu-zise care produc o grămadă de gunoi după ce ajungem cu toţii la catharsis.

bradul construit a fost iluminat cu beculeţele tradiţionale şi cu beteală de bandă folosităîn construcţii iar energia folosită la această ‘ardere’ a fost ‘aprovizionată’ de biciclete transformate în surse de energie şi acţionate de vizitatorii expoziţiei. deci aşa cred că arată cea mai eficientă formă de implicare a publicului în proiectele de artă prin cea mai simplă modalitate de Do it urself.

muzeul de design – început de realitate 0

Posted on August 07, 2010 by admin

Brit Insurance Designs of the Year

@ the design museum – london

spaţiu dedicat designului contemporan, muzeul nu are o expoziţie permanentă, ţinând expoziţii temporare care documentează activ formele.

chiar dacă expoziţia ‘sustainable futures‘ a fost mult mai puternică ca impact, m-am simţit mai apropriată de desplay-ul proiectelor de design nominalizate la premiile de anul acesta. apropriată pentru că pot să înţeleg cum viziuni ingenioase din domenii diferite (modă, arhitectură, design de produs, urbanism, hi-tech, electricitate şi demers curatorial..) pot “încăpea” într-o singură sală unite de ideea de responsabilitate: atenţia pe care trebuie să o avem la lucrurile din jurul nostru, la lucrurile pe care le folosim, pe care le consumăm, la lucrurile care au fost şi la toate lucrurile pe care ni le dorim.

pentru că designul echilibrează funcţia  şi aspectul, studiul formei devine o ştiinţă a nevoii.

we just gt to be more self aware pentru că toate acţiunile noastre centrate în egoismul momentului  construiesc o lume comună în care eu trebuie să suport other people’s crap, garbage and bad taste – generalizez, desigur, dar designul este considerat de cele mai multe ori un by-product al artei, fără mari calificări muzeale. looking back şi cu cât văd mai multe produse de artă mă conving că plăcerea vizuală, care există, evident, este un must do pentru masele care inundă muzeele şi un afect snob pentru cei câţiva hipstări care stau prea mult pe facebook. ceea ce este important şi  în ce cred eu este, în primul rând, educaţia – ca formă duală de a primi informaţii, de a te încărca şi de a da asta mai departe, o formă de comunicare care nu ar trebui să fie deschisă oricui, iar în al doilea rând formele actuale şi adevărate de artă sunt cele cu iniţiativă socială, de documentare şi de explorare a spaţiului şi timpului în care trăim.

ce a vrut să spună “poetul” este irelevant, ceea ce văd şi cum mă face să acţionez şi dacă măcar mă opreşte pentru 1 minut în faţa lucrării – este mai preţios pentru mine ca spectator, ca fidel consumator de imagine.

hats – an anthology by stephen jones – expoziţie la V & A – londra

o privire în cabinetul de curiozităţii a atelierelor de modă de accesorii – pălării.

Russian criminal tattoo – volume III

daily visual column for the volkskrant, Olanda, concept şi ilustraţie Gorilla

campanie de protest în zimbabue

high line park, new york

proiect spaţiu verde

the 360 chair – Germania

realizat de Magis

beth ditto pentru evans

design de haine pt plus size

panda eye

design jason bruges studio pt WWF

design interactiv – zecile de ursi te urmăresc

ningbo historic museum, china

construcţie care combină metode tradiţionale locale de lucru cu tehnologia contemporană.



↑ Top