Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Archive for January, 2012


Music for Chameleons 2

Posted on January 31, 2012 by admin

Am evitat pentru mult timp să citesc Truman Capote dintr-un motiv extrem de stupid: Audrey Hepburn. Mă enervează prezenţa ei în filme, imaginea ei de simbol de eleganţă urbană, dicţia pisicită şi faptul că since Breakfast, Tiffany este legat numai de ea şi nu de prima linie de design american.

Este aşa o insuportabilă prezenţă încât am dezvoltat un fel de test pentru oamenii pe care îi cunosc de puţin timp:

Bună, eu sunt Mădălina, îmi pare bine… Audrey sau Katherine Hepburn?

Inevitabil, majoritatea pică testul. Nici nu vreau să încep seria de argumente pentru care Katherine Hepburn este una dintre cele mai grele apariţii în cinematografie… oh, well, rămâneţi voi la printurile ieftine din ikea cu Holly Golightly.

Rareori mi se întâmplă ca un film să-mi blocheze curiozitatea de a citi cartea pe care este bazat iar Breakfast este principala excepţie. De Crăciun, însă, am fost pusă faţă în faţă cu Audrey care îmi zâmbea ironic de pe copertă: Mic dejun la Tiffany – Truman Capote, editura Polirom. Cadou de la my favourite girlz in crime – Dana şi Ziggy. Acum, cred că dacă nu era pentru dedicaţia pe care Dana mi-a scris-o pe prima pagină, aş fi minţit că am citit cartea.

Scria aşa:

în spiritul acestui Crăciun:

“Doar ştii, ca să te apuci să iubeşti pe cineva e o întreagă acţiune – trebuie să ai energie, curiozitate, să te laşi orbit… Ba, la început, e un moment în care chiar trebuie să sari peste o prăpastie: dacă te apuci să gândeşti nu (subliniat cu două linii groase!) mai faci nimic!”

J.P. Sartre

Am citit-o într-o seară nemişcându-mă de pe canapea – noroc că aveam ţigările lângă mine, astfel încât procesul nu a fost întrerupt. M-am îndrăgostit de omuleţul ăsta sofisticat şi amuzant pe loc. A doua zi eram în Anthony Frost cumpărând Music for Chameleons.

Nu mi s-a mai întâmplat de foarte mult timp să citesc ceva cu atâta plăcere şi să mă înfig cu unghiile în pagini pentru că nu am altfel cum să spun: da, aşa vreau să scriu şi eu!

Music for Chameleons este desigur o carte interesantă pentru fellow Marilyn Monroe groupies şi pentru non-ficţiunea Hancarved Coffins, dar în afară de rumoarea de tip cult din jurul acestor detalii, este o carte colaj unde atenţia jurnalistică, posibilitatea de a scoate detaliile din banalitate şi lejeritatea exprimării aduc în faţă portrete veridice. Textele care mi-au plăcut cel mai mult, mie, au fost Four * Mojave din Music for Chameleons şi One * A Day’s Work din Conversational Portraits.

Note to myself: Never judge a book by its cover :) or a book by its film

Un citat din prefaţa la ediţia Penguin Classic – Music for Chameleons:

” … then one day I started writing, not knowing that I had chained myself for life to a noble but merciless master. When God hands you a gift, he also hands you a whip; and the whip is intended solely for self-flagellation. But of course I didn’t know that. i wrote adventure stories, murder mysteries, comedy skits, tales that had been told me by former slaves and Civil Wars veterans. It was a lot of fun – at first. It stopped being fun when I discovered the difference between good writing and bad, and then made a more alarming discovery: the difference between very good writing and true art; it is subtle, but savage. And after that, the whip came down! …. Meanwhile, I’m here alone in my dark madness, all by myself with my deck of cards – and of course, the whip God gave me.”

Julieta şi libertatea de a trage cu puşca 0

Posted on January 31, 2012 by admin

Nu este titlul unui roman şi nici numele unei formaţii de fete supărate pe viaţă. Juliette has a Gun este parfumul concept făcut de Romano Ricci în 2006.

Este un nume bun, chiar prea bun. Genul de alăturare de cuvinte şi idei care te enervează pentru că nu te-ai gândit tu primul la ea. M-a urmărit pentru mult timp chiar şi identitatea vizuală a brand-ului. Câteodată un logo  poate deveni o lucrare vizuală în sine, iar Julieta cu arma este fix asta.

Trecând peste toată discuţia despre emanciparea femeii – o discuţie care mă plictiseşte groaznic pentru că este  ocazia perfectă pentru vomitarea unor clişee banale – faptul că cineva s-a gândit să pună un pistol în mâna Julietei  (în sfârşit) este până la urmă un fel de act regizoral care trebuia făcut de mult timp – o femeie îndrăgotită ar trebui să ştie cum să negocieze desfăşurarea evenimentelor în favoarea ei şi nu să se sinucidă aiurea.

Da, o văd pe Julieta cu un Kimber 1911 Compact (standard US military sidearm) într-o mână şi cu un pahar de Cutty Sark Whisky, postând single status pe Facebook, după ce îl împuşcă pe Romeo.

If love be rough with you, be rough with love;
Prick love for pricking, and you beat love down.

Mercutio, Act I, scene iv

tinker tailor soldier spy 1

Posted on January 27, 2012 by admin

This is not a film review.

This is about loving film and nice suits.

Julia (sau Jules sau Iuliana, ok, the united states of Ina :) ) mi-a făcut o invitaţie pe care nu am putut să o refuz: astăzi, film la ora  10:30 am -(Merci mult de tot dearest!)

Chiar dacă foarte AM, prea am pentru mine, am reuşit să mă conving să mă dau jos din pat după ce telefonul a sunat repetitiv o oră. Jumătate adormită am intrat în sală cu o doză generoasă de cafea gloria jean’s camuflată în geantă, gândindu-mă că experienţa în sine de a vedea un film-matineu este mult prea tare.

Filmul: Tinker Taylor Soldier Spy

Cast? Numai aproape toţi actorii mei preferaţi: Gary Oldman, Ciaran Hinds, John Hurt!, Colin Firth. (lipsesc doar Cillian Murphy şi Paul Bettany pentru a avea my dream team)

Absolut genial. în primul rând este un film care trebuie văzut pentru the camera work: cadre fixe cu încadratură echilibrată, filmare cursivă, dar în acelaşi timp concentrată pe detalii, decupaj impecabil, fotografie perfectă şi unghiuri de profunzime excelente.

Mi-a adus aminte că exista o vreme când marile jocuri politice erau făcute de bărbaţi în costume elegante care fumau cu nonşalanţă în sălile de sport, care conduceau Citroen DS 21, care dimineaţa aveau whiskey în loc de cafea în cană, care seduceau femei în scopul interesului “agenţiei”, care aveau onoarea de a salva şi ierta un prieten omorându-l, pentru care spionajul însemna psihologie, jocuri de cuvinte, schimb de informaţii şi un pistol.

they don’t make them like that anymore.

Poate societatea a evoluat, whatever that means, şi decizii importante se iau numai prin forecasturi economice şi traiectorii online. poate siguranţa unei lumi civilizate stă în conflicte în ţări foarte sărace, poate violenţa şi agresivitatea exacerbată hotărăsc… poate totul se poate rezolva numai prin injectarea unor fonduri imense şi creditarea diverselor ţări şi prin crearea unor noi pieţe… Nu ştiu, poate numai aşa poate funcţiona acum sistemul în zeitgeistul ăsta..poate, dar mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume unde un gentlemen’s agreement să fie mai puternic decât o declaraţie de război.

Aici e un film despre o perioadă, anii 70, în care un conflict extrem de stupid în sine – Războiul Rece – genera false probleme şi era alimentat pentru a susţine o tensiune ideologică formală. şi aşa, aş prefera să trăiesc într-un conflict absurd decât într-o lume care a îngropat umanitatea, curajul şi eleganţa.

Julie Nord – breaking the dollhouse open 0

Posted on January 26, 2012 by admin

No title (Dolls carriage) 2010

Expoziţia cu lucrările lui Julie Nord, Xenoglossy de la ARoS -Aarhus Kunstmuseum (Danemarca) ( noiembrie 2010) rămâne pentru mine în top 20 show-case-uri de artă contemporană.

Mi-am adus aminte de lucrările din expo după ce am terminat de citit zilele trecute O casă de păpuşi – H. Ibsen. Proiectând imaginile asupra piesei it all makes sense. Cu  stridenţă copilăroasă, cu potenţial ucigaş, cu toată furia de care e nevoie pentru a fi “feminină” şi cu sufocanta idee că ceea ce eşti delimitează spaţiul în care trăieşti.

No title (Paperdolls house) 2010

Paper_doll_2009_lille

TheRoommates01



↑ Top