Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


marti

Posted on December 10, 2008 by admin


e patru dimineata: caut fonturi pentru siteul magazinului, imi incerc talentul neprofi cu grafica de illustration si sunt in “rutina” mea .. late nights for working, minding my own shit.
o parte din mine este fericita cu adevarat pentru ca pentru prima oara am lucrat la ceva mult si cu pasiune si am vazut rezultatul – vorbesc desprea artizart si cum e sa citesti articole despre ceva ce ai creat tu: suntem si pe metropotam si pe 4fashion, dadamoda si multe bloguri si alte siteuri.

cealalta parte din mine se gandeste ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e perfect, ca trebuie facute mai multe, ca poate nu ar trebui sa dorm deloc.. ca sunt lucruri pe care nu pot sa le rostesc, ca nu am curajul sa-mi recunosc propriile dorinte, sa le cred posibile.. ca tot ce mi-am dorit vreodata este sa am o fosta fabrica mare, imensa, si sa organizez cel mai creativ spatiu posibil, cu ateliere pt artisti, cu cafenele, bookshops, magazine artsy si galerii, un loc in care arta sa fie iubita inainte de a fi inteleasa si “kritikta”.. cu lucruri reale, cu oameni care comunica, cu ce inseamna arta pentru mine: daruire, cea mai violenta si linistitoare pasiune, cea mai groaznica si iremediabila bucurie.. de cand sunt la facultate am invatat sa urasc arta, sa o mazgalesc, sa o tratez ca pe un cadavru, sa calc pe ea, sa nu-mi pese. am invatat sa nu ma mai bucur de ea, sa fiu serioasa, snoaba, pretentioasa .. that’s not me .. eu sunt orice om, si sunt mai mult.
simt ca nu mai vreau nimic la nivel academic, mi se pare de cacat scoala in general – atat de conspirativ impotriva originalitatii si cu oameni, studenti care nu au ce cauta acolo. ma uit in jurul meu si vad numai lipsa de implicare, dezinteres, lack of love. facultatea e o aventura pasagera, un one night stand ..cam asa e perceputa.. si eu care credeam ca marriage is for a lifetime.
sunt in momentul unic pana acum din viata mea in care nu am cea mai mica idee ce o sa fac cu tot ce credeam ca ma reprezinta.. nu ma vad in lumea asta septica de curatoriat, muzee, kritik, whatever. cum as putea fi? i’m a nice person, nu some kind of bitchy critic.

s-au intamplat multe in seara asta: am redescoperit prieteni vechi si acum stiu ca poti reincepe oricand sa vorbesti cu a real friend chiar daca te-ai purtat aiurea ultima oara cand ati vorbit, am vazut lucrari facute de un tip care a iesit intr-o dimineata afara ca sa prinda imagini pentru ca nu putea sa stea locului in casa, m-am convins a nu stiu cata oara ca tipul pe care i hate to love nu o sa-mi fie niciodata alaturi si ca eu sunt addicted to talking to him si ca nu pot comunica cu alta persoana, m-am uitat la mine si mi-am dat seama cat de singura ma simt cand ajung seara acasa si trebuie sa inchid luminile prin casa cand ma culc, am ajuns sa detest sa citesc si sa am un huge crush de stanga cu cel mai unsafe menage a trois : marx-engels-lenin, am descoperit arta care nu-mi place, dar artist care vibreaza a viata, am invatat rabdarea si nevoia de a vorbi tare, mi-am adus aminte de mine, m-a intristat reactia persoanelor pe care le cunosc din primul an de facultate la aflarea existentei magazinului, stiu acum ca sunt fascinata de simplitatea gesturilor unei persoane obosite, am cunoscut un tip care ar desena toata ziua si care are indesate idei in degete, sunt recunoscatore mie ca pot fi sincera si directa, promit ca voi fi la fel de copilaroasa oricate riduri o sa fac, stiu ca oamenii cu adevarat buni mor repede sau pleaca din tara, admir in secret si sunt impulsionata de tot ce este mai bun decat mine, imi doresc sa fiu inconjurata numai de oameni extraordinari care ma pot invata toate lucrurile pe care nu le stiu, vreau sa scriu pana cand o sa spun ca asta o sa fac toata viata, incerc sa ma conving ca i don’t get a second chance si ca sunt singura and i have to risc it all, sunt dispusa sa ma chinui pentru a ajuta pe oricine e creativ si doreste sa munceasca cu adevarat, habar n-am unde sunt si unde ma duc, dar sunt sigura ca ma voi descurca, am nevoie sa stiu sa apreciez cu adevarat oamenii care imi sunt aproape, nu vreau sa fac un master doar pt ca trebuie si pt ca ar fi pacat altfel, m-am hotarat sa nu uit ceea ce imi doresc, sunt o mie de lucruri pe care le-as scrie aici, nu in speranta ca cineva le va citi, ci doar pentru ca aici e singurul loc in care ma adun.

Sunt momente in care merg pe strada, astept sa se faca verde, ma grabesc, traversez ..atunci imi scriu in minte texte, articole, fragmente ..le tin acolo – pt drum.. le recitesc seara.. si incerc sa-mi aduc aminte daca nu cumva am mi-au cazut din greseala cateva litere din geanta pe jos.

4 to “marti”

  1. Andrada says:

    Wey…cat de mult imi place cum si ce ai scris. Mi-a indus o stare relaxanta, mi-ai adus in fata ochilor lucruri si ganduri care graviteaza in jurul capului meu. Multumesc, sincer, multumesc. Sunt de acord cu tine…you should write ;)

  2. madz says:

    e chiar starea aia de relaxare cand esti asaltat de toate problemele, toate lucrurile care nu merg si esti peste ele. asta am simtit.
    ma bucur mult pentru raspunsul tau – reactia ta – cred ca pentru asta scriem toti.

  3. andamate says:

    imi doresc mult sa fiu si eu printre prietenii tai :-) Anda

  4. MAD says:

    ce frumos. si ce simplu. si cat de complicat.



Leave a Reply




↑ Top