Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


o scrisoare pierduta pentru ca asa vrea.

Posted on March 26, 2010 by admin

don’t look back in anger

i’ve heard you say

cateodata pierdem lucrurile cele mai importante pentru noi, pierdem incredea pe care o obtinusem atat de greu, casa pe care o construisem, cartile preferate, pe el si singurul el, anii fatali din viata noastra. cateodata pierdem, insa, prieteni si nu pentru ca mor sau mai rau pleaca pe undeva.

ceva pierdut nu poate fi regasit si daca se intampla vreodata este la fel ca bagajul returnat de un aeroport: rupt, stricat, strain.

singurul lucru pe care l-am pierdut cu adevarat a fost timpul, stiu acum ca puteam sa economisesc din eforturile prezente daca planificam mai bine, munceam mai mult, scriam mai mult, dar intr-un fel niciodata nu am regretat absolut nimic, nu sta in firea mea si nici nu as stii cum sa fac asta.  imi place viata mea si cine sunt, o spun cu mandrie si pe ascuns pentru ca ceilalti ar putea interpreta gresit, sa-ti iubesti calea aleasa si intreaga ta fiinta nu sta neaparat in profilul unui egocentrist, din nou, nu cred ca as avea instrumentele necesre pentru a opera o asemenea interventie. dar e atat de simplu cu dezamagirile, frica si bucuria mea sunt multumita pentru ca traiesc ceva inacesibil majoritatii oamenilor, eu.

mi-ar placea sa stiu ce au simtit alti oameni cand au crezut ca m-au pierdut pe mine si mi-au scris pentru ca stiau ca numai cuvintele asezate pe foi ma pot face interesata, ca numai asa ar putea comunica cu mine, o persoana de altfel, extrem de dificila. si pentru acele persoane scriu acum, pentru celor care au pierdut mai mult decat au avut si care credeau ca ma pot pierde si pe mine.

am citit ce mi-ai scris, cu dificultati pentru ca scrisul tau oricat de corect ordonat mi-a dat intotdeauna batai de cap, pedant dar tipografic, matur si copilaresc in acelasi timp. am ezitat, sa stii, l-am tinut toata ziua pe masa de lucru, desi il desfacusem nu am putut sa il citesc decat acum. nu mi-era frica, dar stiam ce voiai sa-mi scrii si am protestat tacit sau necitit. stiu ce vrei sa spui inainte de a o face, stiu mai multe lucruri despre tine din tacerile tale, desi nu sunt multe, din pacate :) , si stiu ca nu vrei sa ne pierzi asa din motive minimale.

nu exista roluri clar stabilite iar varsta nu este niciodata un argument al capacitatii de a ajuta pe cineva, cred in continuare ca fiind alaturi de cineva este mult mai important decat orice oportunitati ai putea investi in cineva. nu ti-am intins o mana pentru a o ascunde dupa aia si nu ti-am dat drumul niciodata. as vrea sa intelegi ca nu vreau sa renunti la nimic si ca intrebarea ta este total nejustificata si chiar intentia foarte cruda, nu asta imi doresc pentru tine si nu as accepta niciodata un asemenea gest absurd. vreau sa te vad reusind sa iti construiesti o viata in care sa te simti in largul tau, o lume a ta pe care nimeni sa nu o poata pierde pentru ca nimeni nu va putea sa piarda ceva ce e al tau.

poate ai dreptate si poate ca distanta aceea ne-a croit relatia intr-un mod diferit sau chiar mai ciudat, dar trecuie sa-ti dai seama ca eu am crescut mai mult singura intr-un fel si m-am obisnuit sa imi rezolv toate problemele asa cum imi trece mie prin cap, asta a fost, cred cel mai important lucru pentru mine : sa pot actiona exact cum simt si sa spun ceea ce cred, e lucrul la care tin cel mai mult si as innebuni daca l-as pierde. nu te vreau in afara vietii mele, ci cat mai aproape de mine si de asta am simtit sa fiu disponibila pentru orice ai avea nevoie, te ajut cu placere si necnditionat si asta voi face mereu pana cand ne vom pierde in doua sicrie roz la un funeral dublu cu muzica de cindy lauper sau pana cand eu voi ajunge dependenta de cocaina si voi trai in copacul din tatuajul meu.

de multe ori iti pierzi realitatea si incepi sa traiesti intr-o intersectie aglomerata cu fantezii dubioase. te pierd atunci, poate e traficul, poate esti doar tu care mai ai nevoie sa cresti si sa iti dai seama ca unele lucruri le pierdem numai daca vrem sa le pierdem.

nu m-a suparat refuzul tau fata de ea. nu m-a deranjat nici invitatia celeilalte ea. m-a enervat ingamfarea ta pe care am simtit-o, e o arma pe care o folosesti de multe ori si nu e chiar cea mai buna armura mai ales cand esti atacat de cohorte de barbari si asta se intampla zilnic pe frontul de est pentru ca pe cel de vest deja stim ca este liniste.

m-ai ranit pentru ca si eu sunt ca ea, dar muncesc sa stii, incerc sa fac lucrurile cat de bine pot si cat mai multe pentru ca simt ca nu am mult timp la dispozitie si nu as vrea sa pierd sansa celorlalti sa poata fi mandri de mine. pentru ca imi doresc asta si am nevoie sa nu pierd din increderea celorlalti, persoanele la care imi indrept intotdeauna privirea pentru ca in ochii lor vreau sa fiu the best that i can be. in momentele alea stiu ca nu am pierdut de fapt nimic si ma simt libera.

sunt putine lucruri si momente care sunt importante pentru mine, iar tu esti ceva ce nu vreau sa pierd din modesta mea lista.

mi-a parut rau sa stiu ca nu te duci pentru ca imi doresc cele mai bune lucruri pentru tine pentru ca suntem la fel intr-un mod ciudat si orice reusita pe care o ai o resimt si eu, in secret.

m-ai dezamagi profundaca ai renunta la ceea ce ai acum si cred ca ar reprezenta primul meu regret ever si nu ar “da” deloc bine la biografia mea de personalitate controversata, stii cat de mult urasc sa ma asimilez cu ceilalti oameni iar un regret m-ar face comuna

citesc acum adrian marino – memoriile lui – scrie despre “viata unui om singur”, scrie simplu, sfios si crud, nerafinat si nu recunosti teoreticianul sau cercetatorul adrian marino, poate fi oricare din noi care vorbeste despre propria viata, mare parte din ea pierduta unei lumi ingrate. il iubeam si inainte, dar acum si mai mult, am regasit in cuvintele lui modul nostru de a discuta si de a vedea lumea, retras si protejat de restul oamenilor care nu ne-ar intelege, o viata a unui om singur… pentru ca asa functionam. nu e o tragedie sa fii singur, nu e nici cea mai sigura forma de aparare, dar as vrea sa vezi ca e singura optiune si nu trebuie sa te gandesti prea mult la asta, nu pierde timpul cu aceasta formalitate.

sunt multe cuvinte de “pierdut” aici pentru ca atunci cand scrii pentru cineva si nu pentru tine, cuvintele nu iti mai apartin, cum nici aici liniile astea de text nu mai sunt ale mele, ci ale tale.

sper sa nu iti pierzi increderea si sper sa nu iti mai pierzi capul pentru orice prostie.

nu stiu cat de repede o sa vreau sa vorbim din nou pentru ca as vrea sa te gandesti mai bine la ce ti-am spus si sa vezi ca in momentele cand nu iti cer ajutorul sau daca nu ti-l cer deloc nu inseamna ca nu am nevoie de el si ca ce fac este important pentru mine si as vrea sa insemne ceva si pentru tine,

nu pierzi nimic daca incerci,

madalina

Leave a Reply




↑ Top