Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


bob and roberta smith

Posted on August 08, 2010 by admin

‘ art should be brutally uncommercial and totally uncompromising’ b & r smith

în cartea ‘make your own damn art’ , the smiths sau mai exact în mod ‘realistic’ – patrick brill -  îşi organizează lucrările într-un mod autobiografic, explicând temele care generează implicarea lui socială prin artă.

cred că cea mai importantă lucrare-idee care sintetizează punctul de pornire al ‘tipografiei conceptuale’ al lui bob & co smith este:

‘artists ruin it for everyone’

pentru că refuzul de a comunica cu publicul într-un mod activ şi ‘rezonabil’ (canal de comunicare – aici) este o practică abuzivă a artei contemporane, the smiths se întoarce spre un ‘action art’ care conferă solidaritate cu un public stresat de lucrări sinestezice şi absurde vizual, desigur este un public pe care de multe ori îl ironizează, dar pe care îl include de fiecare dată pentru existenţa firească a lucrării de artă.

forma şi mediul lucrărilor sale sunt accesibile ca mărime, display şi material : sunt mesaje formate din cuvinte, amuzante, agasante, directe, politice.. care au scopul de a produce un impact imediat asupra privitorului care nu mai trebuie să se uite disperat stânga- dreapta pentru a citi eticheta, legenda sau “libretul” expoziţiei. direcţia curatorială vine din interior şi de cele mai multe ori bob and roberta smith este propriul lui curator.

show case-ul pregătit anul trecut pentru tate britain: make your own xmas – a adus împreună ideile preferate a lui bob &.. : tema ecologiei şi a reciclării, filosofia do it urself şi implicarea publicului. reutilizarea unor materiale pentru a construi ceva nou nu este o strategie .. nouă, dar abordarea lui the smiths a explorat şi mai în detaliu posibilitatea de a reorienta balastul fiecărui departament, cum este şi cel artistic: pentru expoziţia sa de crăciun, a folosit panouri folosite în expoziţiile precedente de la tate şi în mare cam tot ce rămase de la demontarea celorlalte expouri astfel bradul pe care a trebuit sa-l construiască a fost compus din materialele altr produse artistice, reinventate, restructurate şi transformate în “the white canvas”. mi-a plăcut foarte mult ideea pentru că pune o problema importantă: nu numai în giganţii multinaţionali există mari pierderi, poluare, invadarea mediului înconjurător de deşeuri, ci şi în ‘arealul’ artistic, în acţiunile artistice propriu-zise care produc o grămadă de gunoi după ce ajungem cu toţii la catharsis.

bradul construit a fost iluminat cu beculeţele tradiţionale şi cu beteală de bandă folosităîn construcţii iar energia folosită la această ‘ardere’ a fost ‘aprovizionată’ de biciclete transformate în surse de energie şi acţionate de vizitatorii expoziţiei. deci aşa cred că arată cea mai eficientă formă de implicare a publicului în proiectele de artă prin cea mai simplă modalitate de Do it urself.

Leave a Reply




↑ Top