Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Mad Love – Evgenii Bauer

Posted on February 05, 2012 by admin

Nu ştiu cum este pentru voi, dar mie îmi este super dor de facultate, de cursuri, de profi, de sesiune… de nopţile nedormite şi isteria generală…

Mi-e dor de cursul ţinut de C. Căpiţă despre triburi, şamanism (parcă îl şi văd cu cafeaua într-o mână şi agitându-se în tot amfiteatrul interesat de ce puteam noi întreba)… de cursul despre istoria fotografiei cu unicul Silvan (cine mai poate vorbi despre bromură de argint şi picanterii bârficioase despre Nicephore Niepce în acelaşi timp?), chiar şi de cursul de arheologie cu Babeş  (şi da, încă consider amuzantă gluma că bastarnii sunt un fel de bastarzi ..cu tot cu  cravata lui de la Humboldt).. şi de cursurile ţinute de Mirela Murgescu la master : Despre cinematografia sovietică şi nazistă şi filmografia lui Tim Burton…. Nostalgică sau nu, Facultatea de istorie a fost pentru foarte mult timp acasă, un acasă adevărat cu tot ce înseamnă asta: te simţi în siguranţă, dar nu ar strica să cafteşti câţiva oameni..

Cu toate sentimentele ăstea amestecate, mi-am luat o colecţie de filme de Evgenii Bauer (făcute între 1913 şi 1916) din seria BFI – British Film Institute, şi mi-am petrecut duminica imaginându-mi că sunt în sala de studii otomane unde se ţineau cursurile despre film. De ce nu exista o sală specială pentru cursurile de film la master? pentru că percepţia generală în legătură cu noi era : Voi, ăştia de la Idei şi Mentalităţi, studiaţi idei? adică cum vine asta? nu e ceva serios…. astfel că la capitolul organizare nu am făcut niciodată o impresie prea bună.

Mad Love conţine trei filme:

Twilight of a Woman’s Soul (1913)

After Death (1915)

The Dying Swan (1916)

Am un adevărat cult pentru filmele mute, pentru că în ele se vede intersecţia dintre toate obsesiile fin de siecle (moarte, lux, decadenţă, lumină) şi trasarea punctelor de plecare din cinema: regulile de compoziţie încă împrumutate din pictură, gândirea decorului la proporţii de Operă, persistenţa tuşei groase de teatralitate exagerată, explorarea efectelor tehnice în filmare prin jocul încercării de a fixa imaginile în fotografie.

în toate cele trei filme există o persistentă a imaginii, a cadrului, care este uimitoare. îmi vine greu să cred că un regizor cu atâta instinct pentru construire filmică şi cu un vocabular cinematografic total avant la lettre (să ne aducem aminte că Birth of a Nation apare deabia în 1915 şi cu ce larmă pentru “iremediabilul’ Griffith) a avut o carieră care a durat fix 4 ani. Majoritatea filmelor lui sunt pierdute, iar numele lui aproape necunoscut  -  de la sine înţeles din cauza vidului lăsat asupra mişcărilor culturale ruseşti de început de secol XX, şterse cu mare grijă şi “delicateţe” de maşinăria sovie’tă.

Sunt filme care trebuie văzute pentru decupajele fine şi umplerea spaţiului filmic cu încărcătură psihologică, naturalistă chiar, prin lumină (contraste puternice, filmare în două planuri în contre jour), camera care refuză să fie fixă şi îşi urmăreşte personajele cu subtilitate, montaj  concentrat pe figurarea obsesiei umane şi nu pe sublinierea narativului.

în After Death, adaptarea unui text de Turgheniev, personajul principal este fotograf şi ajunge obsedat de fata a cărei sentimente le refuză iniţial, iar după ce ea se sinucide îşi amprentează memoria cu ajutorul unei fotografii – scena şi toată atmosfera sunt parcă scoase din Blow Up (da, 1966!!!!)!!!!

Recomand cu mare căldură. Dvd-ul e de găsit la Cărtureşti. Merge excelent pe vremea asta.

Leave a Reply




↑ Top