Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Get away

Posted on February 23, 2012 by admin

Mi se întâmplă de multe ori să intru într-o stare de bulimie literară când mă duc să reînoiesc stocul de lecturi pe la diverse librării. De obicei am o listă cu câteva titluri pe care le vreau musai pe noptieră şi care după prima pagină învârtită ajung inevitabil să stea lângă pernă – sunt convinsă că se simt mai comfortabil aşa. Lista este respectată, dar cumva ca printr-o întâmplare îmi este foarte greu să mă abţin să nu mai găsesc cel puţin alte 5 titluri interesante pe care pur şi simplu trebuie să le am. Exagerez, titluri e mult spus, cărţile din afara listei care se adună pe masa librarului sunt cărţi pe care le aleg după trei criterii foarte clare: coperta trebuie să mă inspire – nimic prea siropos gen reproduceri de klimt sau klee sau poze photoshopate…nu.. -, paginaţia trebuie să fie prietenoasă, adică cu o margine tocma’ bună pentru adnotări şi încadrare asimetrică şi preţ mic – iubesc coşurile de „rebuturi”: etichetele roşii, portocalii sau galbene pe care sunt trecute cifrele magice: 9, 14, 19 lei – music to my ears, food for the soul. Pragmatic? Superficial? Nevăr! Ideea este că toate cărţile „stătute”, ediţii de ceva ani şi ne-fata-cu-dragonul-pe-spate, sunt nu de puţine ori adevărate comori – aşa l-am descoperit pe robert musil sau Bohumil Hrabal – o singurătate prea zgomotoasă ….. Faptul că sunt şi ieftine este ca un jagermeister după cină şi un pall mall roşu de pe duty free (merci ioana!!! ).

Cu toate metehnele de pensionară care a investit prea mulţi bani, retrospectiv, în cărţi în ultimii 10 ani – ok, asta nu mă face prea tânără, dar cine mai este? :) – şi care îşi doreşte ca ikea să găsească noi soluţii pentru depozitarea eficientă a volumelor bpt vechi pentru a face loc celor glossy şi contemporane, ies din librărie cu un europalet de cărţi şi cu o bucurie dementă de parcă aş fi delapidat o bancă din seychelles şi pot pleca în sfârşit în bora bora pentru a mă uita la peştişori prin geamul subacvatic din dormitor tricotând în acelaşi timp… ah… the life!

Oricât de inocent şi drăguţ ar părea, ce fac eu este o boală, da, o afecţiune clară, o bulimie bibliofilă pentru că nu ai cum să ţii pasul cu ritmul ăsta dement. Astfel încât rămân multe cărţi care stau săptămâni întregi pe lângă pat, sub pat, pe hol sau chiar şi pe măsuţa unde îmi las cheile când intru în casă… constant reminders of my illness. În timp reuşesc să le citesc aproximativ pe toate, asta dacă nu mă dezamăgesc după primele pagini, caz în care sunt retrogradate, ajung în liga D secund şi îşi găsesc adăpostul într-un dulapo-bibliotecă unde stau cărţile de poveşti, hanu ancuţei şi gorki-aforisme şi maxime… not a very happy place..

Ocazional, dau un refresh la history şi încerc să citesc ce am cumpărat în ultima criză de lăcomie literară. Ieri, după ce m-am hotărât să nu fac altceva decât să stau în pat şi să citesc prefecându-mă că chiulesc de la şcoală – lucru care mă amuză întotdeauna- am descoperit că nu am apucat să citesc Evadări din iubire de Bernhard Schlink. Nu ştiu cum am putut să-l ignor atâta timp… pentru că Cititorul mi-a plăcut foarte mult (si adaptarea cinematografică este foarte bună – Kate Winslet a stors tot ce se putea din personaj, bună de tot )… poate a fost coperta – tare nefericită….poate faptul că nu am făcut legătura între numele lui Her Schlink şi ce mai citisem de el .. memoria mea pentru nume este zero, absolut nulă, cu N şi ă mare.

Am citit-o cu mare plăcere. Sunt 7 poveşti nu de dragoste, ci despre dragoste. Fiecare capitol-poveste este structurată în secvenţe foarte clare iar întâmplările în sine te ţin blocat pe străzile din Berlin sau în vreun penthouse din New York. Nu e un ghid de cum să nu mai simţi sau ce faci când nu mai simţi.. este exact ce arată titlul: cum să evadezi din iubire, din sentimentul ăla care poate deveni agasant, puternic, posesiv, nu al tău, tardiv, prins sau deprins din rutină … Iubirea care se întâmplă pur şi simplu pentru că te culci cu cineva fără nici un motiv anume sau poate cu un motiv întemeiat: că aşa ai avut chef.. graniţa asta dintre firesc şi ilogic pe care o mutăm zilnic în funcţie de .. în funcţie de întâmplări.. nu există întotdeauna sentimente clare care să poată determina un parcurs anume al vieţii .. nu, chiar deloc.. se întâmplă lucruri şi ni le asumăm ca să nu fim singuri .. şi ne simţim singuri când ajungem să nu mai fim singuri.. şi e plăcut să ştii că poţi pleca cu bagajele făcute în timp ce celălalt doarme şi să nu simţi nici un regret sau reproş, ştiind că va fi în regulă chiar dacă asta se întâmplă după ce cu câteva ore înainte v-aţi făcut planuri pentru următorii ani pe care îi imaginaţi împreună..

Viaţa este dragoste şi tot ce facem gravitează în jurul ei – de asta muncim, învăţăm, vrem o carieră sau nu.. slăbim, suntem sociabili sau încercăm.. pentru dragoste, la care putem renunţa oricând pentru că întotdeauna mai este dragoste …sau cel puţin iubire.

Leave a Reply




↑ Top