Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


imagini în cuvinte now on air from cluj

Posted on September 24, 2012 by admin

După multe lupte interioare, exterioare şi oarecum oblice, m-am convins să fac nefăcutul iar începând cu 1 octombrie sunt proaspăt boboc la UBB – Facultatea de teatru şi televiziune – secţia regie de teatru.

îmi trăiesc cu o întârziere de 6 ani visul  de la 13 . Diferenţa asta de ‘fus orar’ vine ca un avantaj într-un fel şi simt că  ’jet lag-ul’ e mai mult plăcut decât  altminteri… în alte cuvinte, mi s-a oferit o şansă de a avea 19 ani din nou la 25.

Cu toate detaliile tehnice enunţate, am hotărât să şterg puţin de praf blogul şi să-l fac partener în experienţa asta nouă şi să-i aduc imagini noi cu ce se întâmplă cu mădălina prin Cluj. Mai mult, aş vrea în felul ăsta să îmi explic întâi mie ce înseamnă să stai pentru prima oară singur într-o casă într-un alt oraş… şi poate cuiva o să îi fie de ajutor cândva acest mini-jurnalo-ghid de imagini şi cuvinte.

Am ajuns în Cluj acum o săptămână. Mai am unele momente, seara înainte să dorm,  în care mă gândesc că sunt absolut nebună că m-am mutat în cealaltă parte a ţării şi o iau de la capăt când ar trebui să fiu în perioada aia a vieţii în care mă aşez la casa mea, cu soţ, copil şi job. Nu că ultimul scenariu nu e de luat în calcul, aş face cu cea mai mare plăcere murături, gemuri şi dulceţuri, pentru că e toamnă, dar în ecuaţia vieţii mele elementele normale sunt necunoscute cu grad ridicat de dificultate.

All jams aside, uite cum o bucureşteancă sadea s-a instalat cu entuziasm şi fără crize de agitaţie în Cluj. Mi-au trebuit fix 2 zile pentru a-mi aranja garsoniera până la ultimele detalii şi pot să spun că a ieşit absolut superb:

Roşiile le-am primit în prima zi de la proprietarul blocului, roşii bio-eco, după ce a văzut cât de entuziasmată am fost de aceste mici legume colorate, mi-a dat şi două borcane cu gem făcut chiar de el. O fi politeţe ardeleană sau aşa e protocolul în blocul în care trăiesc, în orice caz cuvântul cheie este niceness.

Printre primele simptome ale trăitului non-ensemble, pentru a nu folosi cuvântul riscant singur, aş putea spune că mersul în supermarketuri şi organizatul sunt cele mai pregnante.

Consecutiv, în 3 zile am fost la auchan (în iulius mall), profi şi lidl (chez moi, în cartierul zorilor). Sigur, aveam lucruri basic de cumpărat: pâine, ouă, sare, ulei, zahăr, hârtie igienică şi acetonă… dar cumva ideea de cumpărături lipsite de orice implicare a altor persoane mi-a creat o plăcere nebună de a studia cu seriozitate fiecare raion, fiecare raft şi fiecare promoţie în parte. Eram eu, căruciorul şi no limits. Mi-am luat bere cu nume dificil de pronunţat, un borcan generos de nutella, croasant cu unt, miere făcută din lavandă, ketchup heinz bio, două plante cu flori şi detergent prietenos cu natura. Dar nu a fost suficient, astfel încât în fiecare zi, am mai luat ceva şi tot aşa. Sper să nu se transforme într-o dependenţă pentru că încadrarea este într-un buget destul de studenţesc, dar nu am cum să nu recunosc câtă plăcere mi-a oferit toată bulimia consumeristă prin care am trecut.

După ce mi-am organizat toate cumpărăturile în recipiente şi cutiuţe şi borcănaşe asortate şi numai atunci am verificat agenda culturală iar vineri mi-am luat bilete la teatru şi operă până la sfârşitul lui octombrie. Deabia aştept să mă bucur de toate spectacolele pe care o să le văd, iar pentru operă mi-am adus rochii special gândite în contextul retro-elegant, pentru că trebuie să spun că în cluj spre deosebire de bucureşti, oamenii sunt extrem de eleganţi şi aranjaţi şi să pui mâna pe bara din autobuz fără manichiură impecabilă nu e o opţiune.

Sâmbătă a fost cea mai frumoasă zi de până acum. M-am trezit devreme crezând că o să merg la târgul oser de vechituri. după ce mi-am făcut un espresso cum numai ibricul meu italian ştie să facă şi am băut un suc natural de portocale mi-am zis că mai bine citesc presa – adevărul de weekend şi asul verde – în pat şi după ce mă machiez corespunzător merg pe jos până în centru la cinema. Am trecut prin ziare aşa cum nu am mai făcut-o de foarte mult timp: cu imensă răbdare şi cu atenţie, mai mult, chiar am decupat articole şi imagini interesante. Pentru că mi-am propus să mănânc în oraş sâmbătă, am plecat la prânz spre centru mergând pe jos pe Republicii – a fost o plimbare extrem de plăcută care mi-a adus aminte de viena şi de cum era toamna când eram mică şi mă duceau ai mei în Herăstrău ca să culeg ghinde şi frunze.

Prânzul mi l-am luat  la Kaja Tanya – un loc pe care l-am descoperit anul trecut când am lucrat pentru Festivalul Temps d’Images. E clar printre locurile mele preferate din Cluj. Un restaurant cu meniul zilei, un fel de family biznis cu multă culoare, personalitate şi mâncare genială. M-am simţit extrem de norocoasă pentru că aveau supă cremă de mazăre – preferata mea, la kaja tanya tot ce gătesc cu mazăre este pur şi simplu magic, am încercat anul trecut să aflu mai multe despre reţetă, dar inutil, nici cu toate detaliile, nu iese la fel . Am stat chiar la masa din stânga meniului şi cu supa magică şi un pahar de vin alb sec şi aromat am citit primele pagini din Carte de colorat pentru orbi, de Maria Ellis – o lectură excelentă pe care o recomand.

Am pus ca semn de carte un şerveţel şi am pornit spre cinema cu o sticlă de limonadă făcută de acasă în geantă. La cinema Victoria se desfăşoară MECEFF – festivalul de film de la Mediaş. Programul complet aici. Sâmbătă de la 15:00 a rulat The Color of Pomegranates, regia Sergei Parajanov, genul de film despre care se aminteşte mai mereu la cursurile de cinematografie cu replica ” a, bineînţeles, parajanov.. da..poezie..”… am amânat mereu vizionarea lui pentru că nu mă simţeam pregătită pentru derive “poetice” şi cred că am făcut foarte bine să mă ţin ocupată cu cult movies ale mele, până acum. în timpul proiecţiei îmi venea să mă întorc spre sală şi să spun : ” e atât de frumos că e imposibil să te uiţi”, dar m-am abţinut şi cu ochelarii mei subţiri pentru distanţă, fără de care nu văd subtritările nici pe cel mai imens ecran de cinema, m-am ghemuit în scaunul roşu pluşat şi mi-am făcut o notă mentală: foloseşte elementele vizuale din filmul ăsta pentru orice ai vrea să faci mai departe … cred că într-adevăr poetic este cuvântul care descrie cel mai bine filmul, dar cumva este mult mai viu şi mai adevărat decât ce poate exprima “poetic”.

un must see pentru a trăi frumos şi nu pentru că e cultural necesar. De găsit online aici, chiar dacă e genul de film care merită văzut la cinema sau pe un proiector capabil.

am ieşit de la film puţin epuizată, m-am dus direct spre staţia de autobuz şi mi-am luat o felie de pizza de la cofetăria pralina. Back home, m-am uitat la Kafka, un film din 1991 cu Jeremy Irons care seamănă izbitor de mult cu scriitorul care a urât atât de mult oraşul care acum vinde şi chibrituri cu numele lui- trebuie să recunosc că şi eu am o plasă din acelaşi mecanism blestemat- Pizza a mers chiar bine cu filmul şi cu un pahar de sana de la monor şi mi-a făcut o foame pentru paginile din jurnal ale lui kafka, publicate mai de mult la editura rao, cred.

Acum e deja luni dimineaţa şi mă gândesc că trebuie să trimit un mail cu detaliile finale pentru noul meu tatuaj… şi e deja  o nouă zi în cluj.

3 to “imagini în cuvinte now on air from cluj”

  1. lore says:

    Foarte fain la tine! Clujul e minunat toamna, sa mergi cat mai mult pe jos and enjoy every part of it ;)

  2. marius cazan says:

    Mi-ai adus aminte de Nori. La un moment dat si Maria Ellis a stat singura intr-un oras strain… Si ai vazut ce bine scrie!

  3. Vlad says:

    Tulai, Doamnie! No, ședere plăcută la noi în Arghial, îi musai să continui cu blogul. Amu ne faci să credem că te-ai mutat hăt departe, pe pământurile drăguțului de împărat, așa de civilizat pare prin locurile celea, după cum grăiești.



Leave a Reply




↑ Top