Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


HE

Posted on November 04, 2012 by admin

He Who Gets Slapped (1924) R: Victor Sjostrom

Lon Chaney este HE, he who gets slapped. Lon Chaney, unul dintre actorii mei preferaţi de silent movies, undeva între Nikolay Cherkasov şi Charlie Chaplin, este probabil mai bine cunoscut pentru rolul din Phantom of the Opera din 1925, r: Rupert Julian. The man of a thousand faces, Chaney a fost printre puţinii actori din perioada filmelor mute care a putut incorpora pantomima, machiajul teatral şi jocul “expresiv-expresionist” într-o imagine care nici astăzi nu pare exagerată pe peliculă spre deosebire de alte filme din anii 20 care sunt pur şi simplu prea mult chiar şi pentru un public răbdător.

Printre zecile de filme făcute, altă epocă – alt ritm de producţie, Chaney a avut o colaborare activă cu regizorul Tod Browning. The Unholy Three (1930)  este deja trecut pe lista mea de must see. Tod Browning fiind un fel de ‘cel mai iubit dintre pământeni’ şi unchi spiritual …dar cred că am mai scris de foarte multe ori deja despre supremul în film: The Freaks (1932) – nu există nimic mai simplu, mai grotesc şi mai complet. Cred că ar trebui să fie obligatoriu pe orice silabus universitar, şi mi se pare mai trist dacă nu ai văzut freaks, dar zici că ai văzut în schimb integrala tarkovsky… apropo de asta la cursul de engleză, un tip de la media a zis că el crede că filmele lui tartacovschi – nota bene – sunt dinamice şi entertaining. urăsc genul ăsta de atitudine, mă rog şi torturarea singurului neuron dislexic care se pare că naşte monştrii, trecând peste incultură sau hai să-i spunem ne-cultură, pornirea asta de a fi fan filme greoaie şi europene pentru că nu sunt hollywood şi tot ce vine din america e caca satanic şi consumerist mi se pare o chestie  limitată, pretenţioasă şi superficială…apropo, nu cred pe nimeni care îmi spune că stă cu ochii lipiţi de ecran la Ultimul an la Marienbad, în afară de Diana care este film guru.

He who gets slapped este un foarte film marca MGM – primul film MGM în care în deschidere apare celebrul sunet al leului, enervat probabil pe cinefilii europeni, muahahahaha- foarte hollywood. atât de hollywood încât nu respectă nici textul pe care este bazat scriptul – piesa de teatru cu acelaşi titlu scrisă de Leonid Andreyev. Cu toate aceste păcate, filmul este o lucrare de artă pe aproape oricare cadru: suprapuneri care fac mereu trimitere la cele două capete ale poveştii (grupul de clovni care râde devine grupul de academicieni care râde, globul pământesc al omului de ştiinţă devine jucăria clovnului, râsul publicului care este distrat în relaţie cu râsul tragic al lui He care moare cu adevărat pe ’scenă’ la fel ca în coregrafia lui de fiecare seară), fotografie aproape ideală pentru spaţiul circului şi un absolut magnetic, absurd şi trist Chaney. Ultima planşă de text scris, apare după ce He moare în braţele lui Consuelo, sună cam aşa:

What is Death?

What is Life?

What is Love?

Mi se pare genial cum poţi integra întrebările cu î mare chiar în finalul unui film şi să rezumi filosofie, literatură şi viaţă într-un mod simplu… în trei rânduri…trecând peste sarcasm acum, this is what is all about…cât minimalism pentru perioada interbelică :) mă gândesc că dacă noul val de film românesc ar folosi insert-urile ăstea de film mut am salva metri întregi de peliculă şi nu am mai avea nevoie de cadre statice în care toţi stau în bucătărie, suspectez că este aceiaşi bucătărie pentru toate filmele şi în cazul lui Porumboiu ştiu sigur că am dreptate, ar putea rezolva totul cu un decupaj text care să spună: Bucătărie, comunism, postcomunism, bucătărie.. ce este moartea? ce este viaţa? ce este dragostea?  şi spun asta adorându-l în continuare pe Porumboiu care a fost printre cei mai tari profi pe care i-am avut, dar ca idee nu sună atât de rău, nu? hahahaha.

Rotten Tomatoes dau un scor de 86% , dar cred că se putea mai bine. Eu oricum sunt fericită pentru că am descoperit ceva foarte inspiraţional şi trecuse mult timp de când nu mai văzusem un film mut care să-mi placă atât de mult.

Filmul este de găsit pe arhiva asta.

Leave a Reply




↑ Top