Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


passato prossimo ..futuro corretto?

Posted on January 22, 2008 by admin


ma fascineaza vernisajele, atmosfera, paharele de plastic, oamenii psihedelici… nu stiu daca exista un how to al expozitiilor dar o prima regula ar fi sa observi mai intai oamenii – look around you ..sa absorbi ceva din varietatea modurilor de a privi.. sunt persoane care se misca incet, parca alunecand cu pasi marunti..they linger ..sunt atenti si masoara parca ceva imperceptibil, ceva ce tu nu vei putea niciodata sa vezi..mai exista persoanele care se aseaza strategic intr-un colt si contempla la distanta cu o privire directa .. zdravana
si perpendiculara..dar
cel mai mult imi plac cei care se misca repede, se foiesc, vorbesc, rad, inghit putin
suc, se mai duc afara pt o tigara, isi pastreaza tonic energia si nu obosesc vizual..ei sunt cercetatorii cei mai atenti pt ca nu se lasa obligati de imprejurari sa mimeze falsa implicare..sunt deconectati, savureaza alert, amuzati ..pentru ei scriu :

passato prossimo-expozitie de fotografie la G Galeria UNA- vernisajul a fost ieri de la ora 19

intr-un mod extrem de deconstructivist, la propriu, am vazut ceva din expozitie inca de vineri cand am fost la galerie pt o alta expozitie..am intrat in sala de langa debufet si am vazut niste tipi care montau panouri-poze, ceva, vorbeau.. prima mea reactie a fost: uau, am apucat in sfarsit sa vad si eu un perfomance, live! desigur nu era vorba de nici o activitate postmodernista ci de o simpla instalare a viitoarei expozitii..am ras in sinea mea de impresia mea si am primit o invitatie pt vernisaj.

pentru mine fotografie inseamna brassai-cafenele, dementa momentelor de lenevie, cochetaria pariziana, senzualitatea diminetilor cu cafea si tutun. imi place sa gasesc eleganta si ritm in imagini, mereu alb-negru. nu e un canon personal ci mai degraba un sentiment pe care il port cu mine la orice expozitie la care ma duc.
Fotografiile lui Bogdan Garbovan sunt secvente atemporale de traire zilnica, oameni obisnuiti, aer taranesc, lejeritatea unui mileu pe televizor pus acolo sincer. sunt imagini care inspira usuratate, firescul oricarei actiuni si sarbatorirea ei zilnica..eu le-am vazut ca niste haine care imi placeau si in care incapeam.

Exista o anumita neutralizare in alb-negru, estompare si aciditate lenta, in your face si incet-incet in acelasi timp. Michele Bressan estompeaza conturul si arunca putin acid asa parca tacit dar sigur.. am gasit in fotografiile lui unitatea intre pictural, easy on the eye, si tacerea unor cuvinte care nu pot fi explicate pe loc.

Asta este ce am vazut eu si cum am vazut .. nu exista nici un comentariu sau review care sa poata explica sau induce o stare asemanatoare celei din sala galeriei, atunci cand stai, sprijinit de un prieten sau de un perete si te uiti fara sa-ti pese cat de putin sau mult timp faci asta.

Leave a Reply




↑ Top