Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


micro dietetică despre alex. leo

Posted on February 19, 2013 by admin

http://atelier.liternet.ro/articol/5336/Alex-Leo-Serban/Saisprezece.html

duminică am avut parte de unul dintre cele mai plăcute road-tren-tripuri. Am părăsit capitala, trebuie să spun, cu regret, chiar dacă ea nu m-a părăsit pe mine, e atotprezentă şi bucureştenismul (cel purist, de “centru”, da, sunt snoabă) e lipit de mine ca o monedă de 1000 de lei, a l’ancienne, căzută în căptuşeala pardesiului. Ca întotdeauna, aveam la mine 4-5 cărţi în rucsac, bagaj-mobilier de cele mai multe ori sacrificat în faţa unui teanc proaspăt de presă luat de la botu’ calului – din gară, dar nu am renunţat, totuşi, nici la adevărul de weekend şi nici la revista vinul care avea o sticluţă petite-fancy de cava… compromisul a fost făcut astfel: Sofi Oksanen – Purificare (Polirom, 2012), cava, nişte articole despre teatru xeroxate ca să mă simt conectată post-sesiune la şcoală  şi un self-help book Calea Zen pentru revenirea din sesiune, cava şi cava din nou.

Am ajuns în Cluj noaptea târziu şi în drum de la gară la reşedinţa mădăliană-ardeleană am văzut tot oraşul ca un loc minunat pe care nici nu îl cunosc încă şi pe care voiam să-l abandonez ca o primadonă toantă ce sunt – uneori – şi mi-am spus că deabia aştept următoarele zile ca să mă bucur de clujul ăla care ştiu eu că poate fi cluj – promit că există o logică interioară în asta.

Luni am băut cafeaua primordială-matinală cu Larisa în insomnia şi am avut revelaţia, amândouă, unei energii şi neastâmpăr de a face lucruri şi proiecte – revelaţie produsă undeva între deschiderea pliculeţului de zahăr şi sunetul linguriţei prin espresso. Deprimările au trecut, sperăm noi, pentru o perioadă destul de lungă – out with the old, in with the new.

http://atelier.liternet.ro/articol/5411/Alex-Leo-Serban/Nouasprezece.html

în toată reveria şi feeling-ului ăla bun care te face să faci window shopping fără să înţelegi la ce te uiţi … am intrat în Librarium, fără nici un scop, adică scop-less. Voiam să lenevesc prin oraş cumva… şi m-am mişcat ca un motan obez prin librărie care nu are altă plăcere decât aceea de a huzuri – iubesc cuvântul ăsta. în lentoarea asta atipică pentru mine, mi-am înfipt lăbuţele pufoase  într-o carte cu copertă verde închis cu o pisică mică suspendată cu capul în jos – Mica Dietetică, alex. leo şerban.. lăbuţele leneşe au dispărut şi au apărut mâinile mele cu unghii mici şi ojă ciobită, aceleaşi mâini care stăteau alerte când alex. leo vorbea la cursuri, pregătite să prindă cumva toate cuvintele lui. Am strâns cartea ca cel mai de preţ lucru găsit.

mi-e foarte greu să vorbesc sau să scriu despre alex. leo. L-am avut ca profesor la masterul de la CESI, chiar cu 2 luni înainte … well, înainte… ţin minte că lucrarea de examen a fost corectată de sorin alexandrescu, tema fusese schimbată, era un omagiu a fiecăruia dintre noi, câteva pagini în care spuneam ‘de ce vedem filme’… a fost cea mai grea lucrare pe care am scris-o pentru şcoală.

Alex. leo şerban este unul dintre oamenii mei preferaţi. nu aveai cum să nu-l iubeşti.. rafinat, minunat, cu un gust impecabil pentru artă, cu o modestie elegantă şi cu cel mai cald interes în orice aveai de spus. au fost nişte cursuri minunate în care hitchcock, greenaway, dreyer, derek jarman şi bergman aveau sens numai împreună în formula asta. Mi-e foarte dor de genul de cursuri pe care le făcea alex. leo – întâlniri despre plăcerea de a vedea filme. Mi-e foarte dor să citesc o cronică de film alex. leo şerban; ce filme i-ar fi plăcut din selecţia pentru oscar 2013, ce ar fi scris despre poziţia copilului şi ursul de aur …ar fi fost la Berlin chiar atunci, sunt sigură.

Mica dietetică începe cu două coloane: “îmi plac”, “nu-mi plac”, o introducere pe care am parcurs-o ca un check list – îmi plac: apa mării, dreptunghiul, ciupercile, cartofii prăjiţi, campari cu gheaţă, yves saint laurent, velazquez, citroen 2CV, Lisabona. Diferenţe ireconciabile: Dostoievski – like, Proust – not… alex leo fiind un iremediabil Proust fan.

Reproduc aici câteva pasaje din Mica dietetică:

“Gustul este precum gazonul britanic: ca să fie bun, trebuie să fie vechi; ca să fie viu, trebuie să încolţească în fiecare primăvară.”

“ştii că ai îmbătrânit atunci când plăcerea de a refuza o persoană care se ştie irezistibilă e mai mare decât plăcerea de a o pune cu ea.”

“Românul se naşte supărat, trăieşte vexat şi moare frustrat. Dar nu moare până nu-i indispune şi pe ceilalţi.”

“Ce înseamnă cărţile pentru tine? Mici planete dreptunghiulare, de ţinut în bibliotecă, unde sunt mai uşor de găsit.”

“Caimacul este ruda săracă a smântânii, care ţi se agaţă pe gât ca şi cum şi-ar scoate pantofii în vestibul. Este musafirul nepoftit, frust şi fără maniere, al amintirilor mele culinare.”

“Ce vă place? Cel mai mult, în ceea ce fac, îmi place să cred în datoria zilnică de a-mi satisface plăcerile.”

“‘Părinţi emancipaţi’  care-şi cară odraslele peste tot! Dai peste ei în muzee, sali de concerte, la festivlauri de film. Au devenit un fel de apendice şic al părinţilor foarte tineri si foarte mobili, victime ale unei concepţii mult-prea-moderne despre educaţie: aceea potrivit căreia copiii trebuie ‘expuşi Artei’ de la cea mai fragedă vârstă. Un fel de: Care e cel mai sincer (căci inocent) admirator al lui Damien Hirst, Daft Punk & Peter Greenaway? Bebe-ul cu biberonul.”

“Dar, în afara cronicilor de filme, mai scriu şi ‘despre altele’. Păi, de exemplu, despre ce? Păi, de exemplu, despre mine. Egotism, narcisism, bla-bla (başca mizantropie), dar şi convingerea că sunt subiectul la care (în afară de cinema) mă pricep cel mai bine.”

mica dietetică, alex. leo şerban, editura ART, 2011

Leave a Reply




↑ Top