Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


Colaje – utilaje pentru idei

Posted on April 19, 2017 by admin

Am blogul din anul II de facultate. Nu mai țin minte de ce l-am început exact, dar știu că am fost încurajată de sora mea care își punea mare încredere în puterea miraculoasă a web-ificării gândurilor personale. Tot ce am lipit ca text în spațiul meu digital m-a bucurat de fiecare dată și a ridicat cu fiecare articol sau post cota încrederii în mine. Din ianuarie 2008.

Am avut întotdeauna greșeli de scriere și de folosire a limbii – topică aiuristică, cuvinte care nu există și fraze care se alimentează din nimicirea semnelor de punctuație. Nu știu ce am făcut sau cum s-a întâmplat, dar la un moment dat nu am mai scris. Consideram că depășisem perioada sau că srisul trebuia să devină serios, textele trebuiau să fie ceva nuvele experimentale sau încercări de roman post-deconstructivist (orice ar însemna acest lucru).

Nu am reușit să scriu niciodată o poveste sau o construcție ficțională. Mama îmi spunea de mică că sunt talentată la scris, că semăn cu tatăl ei care fusese ziarist și  că frazele lungi-întortocheate și alegerea cuvintelor care te sensibilizează în scrisorile pentru Moș Crăciun sunt sigur semnele unui scriitor în ascensiune. Printre singurele lucruri constante din viața mea a fost chiar ăsta : încurajarea constantă a mamei de a scrie.

Și eu am crezut o perioadă. Chiar îmi spuneam că nu poate să fie altfel pentru că ținusem jurnal de când începusem să știu să citesc și să scriu adică aproximativ în clasa a 4-a (da, am fost un copil tare încet).  În liceu mi se părea interesant să scriu diverse aforisme depresive pe foițele prospectelor de la medicamente. Era un element de mister care îmi complica și mai mult imaginea de artist creator care se redescoperă prin medium-uri originale.

Odată cu primele tentative de jurnal  am început să adun și abțibiluri (veneau la plic și erau din seriile Panini cu albumele, adicția și amintirile aferente generației mele). Spre liceu, caietele de ‘memorialistică’ erau mai pretențioase, mai calibrate estetic spre decupaje din reviste, bilete de teatru, tren, planșe explicative din muzee, postcarduri și clippings-uri de prin șapteseri și b24fun pe vremea când aistea două publicații erau cam singura cale de acces spre viața culturalo-evenimențială a bucureștilor. Am ajuns cândva prin facultate să adun imagini patologic: de prin cafenele flyere și orice fel cartolină, intram câteodată în cărturețti-verona doar ca să consult vrafurile de bilețele și reclame la noi apariții și programe de festival de pe trepte, o dată pe lună făceam o supradoză de reviste și presă de la chioșcurile de la unirii (mai aprovizionate ca cele de pe moșilor) și dacă plecam printr-o vacanță un sfert din bagaj era format din toate reclamele/biletele/foiletoanele/pliantele/vederile și edițiile de marie claire în franceză sau italiană (nu le alegeam din motive de snobitate lingvistică, ci pur și simplu pentru că edițiile străineze de glossy-uri reprezentau accesul în cu totul alt univers referențial de feminitate, lume, întâmplări, life style cum s-ar spune și în acelați timp erau mult mai groase, cu articole consistente vis-a-vis de edițiile livide și subnutrite din patrie) – am cutii care documentează ani de colecționare activă, dosare, plicuri și cutii de bomboane ticsite prin care cotrobăi ocazional ca să mai asortez câte o imagine mai veche cu una mai recentă și să le găsesc rostul în contextul necesităților de ilustrare a jurnalului meu și a caietelor de colaje.

Cum să explic colajele pe care le fac? obsesia, nevoia de a strânge și a aduna memento-uri, dovezi materiale ale unor lucruri văzute, al unor momente, ilustrații sau culori care poate comunica ceva în relație cu o altă imagine și cum pot lucra împreună pentru a te inspira și a te face conștient de conexiuni interesante  - planșe vizuale cum ar spune self-helpării, un fel de, dar pentru stimularea creativității.

De atâția ani am tot adunat caiete de colaje, ‘repertoare’ de imagini, ca un inventar vizual al ideilor și asocierilor de căutătură imagistică. Le fac în continuare, e ca un exercițiu de juxtapunere care lansează un ferment activ prin sucurile mele creative.

Din arhivă, de prin diverse caiete:

Leave a Reply




↑ Top