Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


feminism!

Posted on February 03, 2008 by admin


Feminismul in istoria artei- ce e?

Inseamna sa studiezi artisti care sunt femei?
Sunt toate studiile despre femeile artisti feministe prin definitie?
Femeia ca subiect in arta?

O viziune feminista asupra istoriei artei se concentreaza asupra femeilor in ipostaza de artisti, comanditari, receptori, si/sau subiect.
Un studiu feminist trebuie in mod explicit sa puna problema sexului feminin – ideea de feminitate si/sau experienta de a fi o femeie – in aceste ipostaze.

Cred ca cel mai bun text pe care l-am citit in legatura cu perspectiva feminista in istoria artei a fost titlul unui articol, un titlu de un singur cuvant si cu putine litere: Feminisms. Titlul este doar in aparenta contrariant, pluralul construieste un echivoc care devine un umbrella term pentru toate manifestarile feministe, neofeministe, postfeministe (?). Fiind studentA, relationez in mod special cu acest domeniu, incerc sa-l privesc din interior si sa gasesc in mod subiectiv datele care inca mai pot fi actuale.
#o problema o consider exprimarea genului feminin cand vine vorba de femeie-artist. Cum poetesa sau chiar poeta suna incomod de caricatural, la fel si artista imi aduce aminte de emisiuni foarte proaste cu tinere sperante care nu pot canta. Voi folosi:femeie-artist, cum si in engleza gasesc: women artists.

In Herald Tribune am gasit un articol deosebit de patetic care sub pretextul de a anunta deschiderea unei expozitii de arta “The Art of Women from the Renaissance to Surrealism” ( expozitie organizata la Palazzo Reale pana pe 9 martie) croseta cu acuratete cronologica diferiti botosei ai sentimentului tragic cu referire la soarta cruda a femeilor artisti din istorie. Interesant este ca acest entry e semnat de un barbat – teoria egalitatii? Miscata profund de abordarea lacrimogena – inca din titlul “Acknowledging, finally, the work of female artist”- m-am inarmat cu putin resentiment avangardist, ca tot e la indemana, si m-am hotarat sa duc o mica campanie solitara (cred).
Nevoia de sistematizare poate naste monstrii. De ce totul trebuie sa fie etichetat, inregistrat si ordonat ? Probabil din cauza incapacitatii noastre de a lucra cu concretul, nevoii imediate de a abstractiza. Exista un album de la Taschen din seria Icons dedicat femeilor artisti, chiar asa se numeste “women artists” si ofera prezentarea fiecarui artist plus cateva imagini cu lucrarile ei. Cand ajungi la Nikki de Saint Phalle nu vei gasi nici o imagine, aceasta femeie nu a vrut sa ofere dreptul de copyright pe lucrarile ei pentru ca nu se considera o femeie-artist, ci un artist, spunand ca prin aceste scrieri de arta sectante se fac catalogari aberante.
Ma intorc la articol – curatorul virtual considera cazul Judithei Leyster colega dar si rivala lui Frans Hals, si al Sofonisbei Anquissola ale carei lucrari au fost atribuite initial lui Titian sau Van Dyck. Ma intreb care este rostul exilarii intr-un ghetou al artei acestor femei care in cele mai multe cazuri nu vedeau diferentele de sex din perspectiva actuala si care erau comparate in timpul vietii cu ceilalti artisti (cei “clasici”, adica barbati). De ce nu se organizeaza o expozitie paralela care sa ilustreze epoca acestor femei, lucrarile lor si a contemporanilor lor? De unde fetisismul asta pentru minoritati pentru restrangerea in particular?

Leave a Reply




↑ Top