Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


so I made my son this

Posted on January 17, 2018 by admin

Nu o să mă găsiți cu post-uri pe facebook despre cât de #blessed sunt că sunt mamă sau cu 10 poze pe zi simultan insta/FB cu copilul meu, cu ce îi fac de mâncare și ce fățucă drăguță are când face nu știu ce poznă, nu o să găsiți poze cu copilul meu pentru că dacă chiar suntem prieteni și sunteți conectați la realitatea asta a mea l-ați văzut deja și știți deja că este one glorious baby care v-a făcut să râdeți și să îi aduceți tot felul de jucării – pentru care, pe această cale, vă mulțumesc tare mult! Nu cred în crearea unui live feed pentru orice baby feed – dacă pot construi asta ca o vorbă de duh virală. Spațiul și timpul eu-Petru nu încape pe nici o platformă de socializare. Așa cred eu. Nu mă interesează ce fac alte mămici, cu ce se ocupă, ce fac cu ai lor copii, nu mă preocupă pentru că fiecare face ce vrea și consideră și odată ajuns părinte îți dai seama că nu mai poți judeca pe nimeni – toate orele ălea de nesomn trebuie respectate și fiecare își construiește propiul mecanism de funcționare.

Nu știu ce m-a apucat dar lovindu-mă de tot felul de situații, întâmplări, oameni și discuții, mi-am dat seama că simt nevoia să scriu puțin despre asta, chiar dacă neuronii nu te prea mai ajută după sarcină și erudiția este ceva care se măsoară în biberoane, procentaje de umiditate în cameră și scutece.

Aveam tricoul ăsta cu Star Wars de mii de ani lumină, păstrat cu religiozitate în ciuda lobby-ului făcut de mulți apropriați care mă tot împingeau spre o oareșcare maturizare și renunțare la acest cârpet care a văzut primele ediții de Future Shorts, s-a umblat pe la Motoare și a mișunat o vreme și prin centrul vechi când believe it or not nu existau decât vreo 3-4 bodegi.

L-am sterilizat, l-am para-spălat și am făcut un fel de jucărie-nostalgie pentru copilul meu – cum se poate vedea în ilustrata acompaniatoare. Acest modest DIY mi-a dat un scurt circuit, un fel de revelație – se pare că totuși câțiva neuronii mai activează și la mine prin țeastă, asceți, singuratici, dar un fel de the last jedi încă cu ceva zvâc. Revelația mea este următoarea: sunt super fericită că pot să fiu eu, aia care era și acum 5-10-15 ani, cu aceleași pasiuni, nedumeriri, copilăroșenii și că știu că pot share-ui lucrurile ăstea cu vlăstarul meu (nu mai găsesc alte sinonime la copil – asta ca să nu fac repetiție și să nu mă bateți la cap că am zis progenitură, offspring sau ghemotoc) și că da un baby (iată că am găsit un alt cuvânt!) poate asculta joy division, coltrane, red hot chili peppers sau chiar un audio book de maya angelou (chiar dacă ‘un crăciun elefantastic’, ‘Fantoma drăgălașă’, ‘elmer’ sau ‘prea mulți morcovi’ vor câștiga în orice zi în fața lui Elias Canetti, Murakami sau D.F. Wallace – asta ca să știți că mai țin minte nume de autori buni)  și că poți să-i vorbești normal despre absolut orice. Ce mi-am dat seama este că tu ești un fel de filtru de cunoaștere a lumii pentru copilul tău și ai datoria să fii imens de generos. Having a kid is fucking great – e ca un fel de facultate next level în care vei învăța de la filosofie de viață la diversificarea alimentației, de la artă, antropologie și ce naiba înseamnă să fii adult  până la de ce jucăriile în formă de girafă sunt fascinante, toate ăstea și foarte multă răbdare.

Partea cea mai demențială este că ori că ajunge la ASE, e jedi sau ceva slytherin nici nu mai contează, e tot procesul, la pachet cu trezitul noaptea pentru motive cu o paletă diversă de la lapte la disperarea de a se urca pe veioză sau de a se distra 2 ore cu o jucărie care zornăie infernal (jucării concepute de ceva orci sau vampiri blazați din twilight) până la nevoia de a se încovriga în jurul mâinii tale și de a-ți molfăi cu băluțe cristaline bluza.

So I made my son this Star Wars toy-something sperând că într-o galaxie nu prea îndepărtată va crește având o idee despre cine e prințesa Lea și în același timp știind că actrița Carrie Fischer had some amazing writing skills – cred că asta rezumă filosofia mea de ‘părintaj’ ca să nu zic parenting.

Leave a Reply




↑ Top