Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte


accidente

Posted on October 20, 2008 by admin


traind intr-o familie de economisti, am fost invatata de mica cele 3 reguli de aur ale economiei mondiale:
1. nu trebuie sa existe cerere, asta se creeaza
2. prostul nu trebuie sa-l chemi, vine singur
3. orice ai face, nu da la ase

desigur tata a avut grija sa ma alimenteze mereu cu : urmareste bursa, mergi pe instinct, investeste nu tine banii in banca si clasicul time is money… pe ultimul l-am descoperit cu adevarat in ultimele doua saptamani cand am facut un life decision : impreuna cu o colega de grupa ne-am asociat, foarte biznisy asa, si vom deschide, in cel mai scurt timp sper, un magazin pentru artizanat si produse hand made… ce vrem noi sa facem e destul de utopic in sensul economic al conceptului: vrem sa aducem tineri studenti, artisti sa le expunem lucrarile (design, accesorii, grafica, pictura, fashion si cam orice gasim interesant si plin de talent around) si sa le vindem evident…
spatiu am gasit, the paper work is just gettin started si eu ma rog sa nu fac un preinfart( sau poate o sa fiu doar devorata de caini alsacieni) pana la deschiderea propriu-zisa pentru ca sunt complet stresata de absolut tot ce se intampla in jur. e o responsabilitate imensa si lucrurile trebuie facute ca la carte, ca la cartea aia mai juridica. am cosmaruri si atacuri de paranoia si panica pentru ca vreau ca totul sa fie absolut perfect, pentru ca sincer cred in proiect si pentru ca am vazut ca exista o multime de oameni indragostiti de cea ce fac, chit ca e hand made sau pictura, oamenii astia ma fac sa imi doresc sa nu plec din scleroza asta de oras de care sunt pierdut sedusa.
sunt intre scoala, scoli,organizat workshop, vanat artisti, drumuri la ateliere, sticlarii, cautat mobila pentru amenajare si avocat… si cum toate lucrurile complicate nu sunt niciodata de ajuns de complicate si stresante … trebuie mereu, dar absolut mereu sa primesti a pie in the face.

exista oameni frustrati si incapabili ..cateodata cred ca sunt inconjurata de ei .. poate e un fel de conspiratie secreta impotriva mea .. nu, nu sunt chiar atat de paranoica … dar cand vezi ca si oamenii care au pretentii academice sunt la fel .. e mai mult de o conspiratie, e un fel de macel.
nu pot sa nu scriu despre un prof care mi-a distrus ziua astazi si pe care vreau sa-l run over cu masina ..dar cum nu am carnet .. nu cred ca voi face asta.. tipu asta, pt ca e un tip tanar, but not in spirit ..anyways .. a inceput sa vorbeasca despre cum arta pentru arta, in speta pictura este cel mai bine reprezentata in bauhaus si multe alte enormitati.. .. am fiert, simteam ca vreau sa ma urc pe banca si sa sar si sa-l lovesc cu .. orice as fi gasit in jur, un scaun, un proiector, o atentie, o maslina, o scobitoare straina, nu?
si dupa ce faptul e consumat, tipu e convins de ce spune .. intervin ..incerc sa-i explic , sa-i dau argumente .. ma lupt. imi spune ca el are dreptate si incheie discursul obosit de toata revolta mea dand ca tema un rezumat..un rezumat ..da. in afara de faptul ca mi-a scazut glicemia de nervi, trebuie sa-l suport un semestru intreg, pe el si pe absurditatile lui. stau acum si ma gandesc , cu mai mult calm desigur ca oricine poate fi profesor .. adica o multime de oameni iau diplome in fiecare zi..nu conteaza noptile nedormite, drumurile facute in paris, viena si berlin pt a-ti lua cele mai bune carti pe subiectul tau, daruirea si pana la urma oricat de siropos suna – sacrificiul .. pentru ca te sacrifici pt ceea ce vrei sa faci , pt ceea ce iubesti cel mai mult … pt ceea ce mi-am dorit sa fac inca din clasa a cincea. si in continuare daca mai reflectez mult imi dau seama ca probabil nu are nici un sens sa ma consum pt o chestie pe care o poate face oricine pe baza de hartii – sa fii profesor.
in timpul cursului odios mi-a trecut prin cap sa trimit dracului aplicatiile alea pt master prin strainataturi .. lucru pe care nu vreau sa-l fac sau nu voiam sa-l fac din convingerea ca ce e de facut e aici si daca esti smart enough poti avea totul chiar aici. ma cunosc .. daca e sa plec o s-o fac numai cand o sa stiu ca nu mai am pt ce lupta aici, ca toata banda de nebuni si idioti m-a invins..nu o sa ma mai intorc, o sa fie un protest.. o sa fiu trapped .. neoxigenata cu ‘adevaratele realitati’ de aici. eu de fiecare data cand plec simt ca pierd ceva de aici ..e ciudat .. poate asta vine tot din ce mi s-a repetat de cand eram mica, toata educatia asta nationalista pana la urma pe care o constientizez si de care nu ma pot desprinde.. ironic enough sunt prea putin romanca .. dar simt starea asta de romanism ..care nu e nici balcanism nici “esticism”, e ceva propriu, greu de determinat .. pe care il simti sau nu. e ca o boala cred ..ca albinismul .. multi cred ca e un dar sau o diformitate.

poate a fost doar luni si de asta s-a intamplat, dar pe tipu ala tot vreau sa-l bat pana o sa-si dea seama ca el greseste… poate ar fi mai intelept sa-l torturez psihic.. sa ma duc la fiecare curs ca sa ma explic constant, dar nici nu se poate altfel daca numai intr-un curs a reusit sa distruga istoria artei, modernismul si avangardele si ceva arta romana, plus ca are un vocabular de pop music. unii oameni sunt mai simpatici daca nu vorbesc. agresiv? nu cred. doar necesar.

cateodata as vrea sa am un raspuns clar si usor de inteles pt toata lumea: fuck off, spus evident zambind galant cu un ton suav.

4 to “accidente”

  1. Raluca says:

    Numai ce-ti citeam post-ul cand am vazut mail-ul de la Blogger. Dar s-o luam punctual. :P

    Hmmm…se pare ca la mine ’soarta’ a decis sa merg la ASE (si sa ma bucur doar in ultimul an). Dar da, tind sa fiu de acord cu regula nr. 3.

    De abia astept sa vad magazinul! Iti tin pumnii sa mearga totul bine si sa nu apara complicatii sau mai stiu eu ce. :D Don’t worry, sunt sigura ca o sa rock this city’s ass in a major and classy way si nu sunt singura care crede asta. If ever you need any help, you know my phone nr.

    Cat despre prof…asa mi s-a intamplat si mie in primul an la economie. O tanti care spunea niste enormitati pe care apoi ne punea sa le repetam in proiectele de seminar si la examen ca sa ne puncteze. Nu stiu cat merita sa-ti bati capul cu individul ala. Stii ce vrei si cum sa ajungi acolo – I guess that matters more…

    And remember, never ever eat a whole box of Toffifee! :D

  2. Valentina says:

    Bafta!

  3. Valentina says:

    Cat despre prof… am vrut sa tac si sa inghit in sec. Pentru ca nu ma mira. Am ascutat 4 ani enormitati de toate felurile. Mi-au stat in gat, si am trecut peste. N-am batut pe nimeni. Mai ai un an. In fond, nu e mult…

  4. Valentina says:

    Ca o completare paranormala: am reperat tipul dintr-o intaplare. Ti-am zis ca vreau sa iau lectii de desen? El va fi profesorul meu. Azi am stat cateva ore bune de vorba.. Mi-a placut mult, spre foarte foarte mult. Cred ca ar trebui sa-l cunosti mai bine, sa-l asculti mai atent!

    p.s. Eu nu am fost la nici un curs de-al lui. Acum parca imi pare rau.



Leave a Reply




↑ Top