Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte



Carrie Fisher 0

Posted on February 06, 2012 by admin

“I went to a doctor and told him I felt normal on acid, that I was a light bulb in a world of moths. That is what the manic state is like.”
Aretha: Flowers for you, Suzanne.
Suzanne:
Who died?
Aretha:
Both of us almost did for a start. Who are they from?
Suzanne:
They’re from the guy who pumped my stomach.
Aretha:
Bullshit!
Aretha:
“Dear Suzanne. Hope your stomach is better. You seem to be what my mother warned me about: A beautiful, overly-sensitive person.” He can tell all that by the contents of your stomach.
Suzanne:
I’d have to be sensitive to need all that dope. I’m tempted to marry him so I can tell people how we met. »

Film: Postcards from the Edge, 1990

Pentru că realitatea meteorologică m-a blocat în casă – săptămâna asta  am ieşit de două ori: o dată pentru a-mi lua un stoc serios de ţigări şi o dată pentru a explora tot meniul de băuturi din fabrica (din motive strict ştiinţifice, evident) – mi-am petrecut după-amiezile în cel mai pur stil hardcore: citit, tricotat, scris şi hbo.

(se pare că dexonline are şi o definiţie pentru ce am făcut:tele-după-amiáză (duminicálă) s.f. Programul de televiziune al după-amiezei ◊ „Inițiativa diversificării tele-după-amiezelorduminicale, astfel încât ele să răspundă unor preferințe cât mai variate și să ofere posibilitatea opțiunii, este binevenită.” Cont. 25 VII 75 p. 5. ◊ „«Linia maritimă Onedin» [...] constituie centrul de atracție și interes al tele-după-amiezelor noastre duminicale.” Cont. 8 XII 78 p. 11 (din tele-1 + după amiază [duminicală]))

deci într-o tele-după-amiază am avut o epifanie: am văzut the carrie fisher show- wishful drinking

Recunosc că sunt un fan Star Wars, genul care iubeşte seria veche şi nu “episoadele” sgi, şi ca orice mic tocilar care poate imita vocea lui yoda şi dialectul folosit de Ewoks, trebuie să spun că până şi eu am avut un crush pentru princess lea.

Carrie Fisher este, din păcate, în primul rând personajul din Star Wars – supra-expunerea ei prin obsesia generată de George Lucas, a dus actriţa, scriitoarea şi performerul Carrie Fisher prin rehab, tratamente cu şocuri electrice şi depresie acută.

“If my life wasn’t funny, it would just be true, and that is completely unacceptable”
Carrie povesteşte despre toate lucrurile care s-au întâmplat cu viaţa ei în faţa unui public, pe o scenă transformată într-un screening room pentru amintiri, albume de familie şi multă multă autoironie. Modul în care spune practic povestea vieţii ei este mult prea tare: nu există nici o rezervă în faţa sincerităţii totale şi a lipsei de ruşine cu care explică cele mai intime şi dureroase detalii despre viaţa ei personală.

Cum este de imaginat, m-am îndrăgostit pe loc de ea, de curajul şi nebunia şi sarcasmul elegant stil old Hollywood. M-a convins că indiferent de ce se întâmplă în viaţă, cât timp poţi să nu te iei în serios şi să râzi de cele mai negre amintiri, eşti în regulă.

“Resentment is like drinking poison and waiting for the other person to die.”

şi citatul meu preferat:

“Karl Marx: “Religion is the opiate of the masses.”

Carrie Fisher: “I did masses of opiates religiously.”

Deabia aştept să fac rost de cărţile ei: Postcards from the Edge (cartea pe care este bazat şi filmul cu acelaşi nume în care joacă Meryl Streep) şi Wishful Drinking.



↑ Top