Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte



Despre librării şi artforum 0

Posted on February 02, 2013 by admin

Pentru mine Cărtureşti rămâne shopul around the corner de lângă universitate @ bucureşti, locul unde a început totul: cărţi british recente, toată ceaio-cultura de librărie, mirosul unui moleskine nou, dvd-uri artificial eye, reviste underground şi tot timpul din lume pentru a sta pe jos şi a răsfoi orice carte. Am preferat întotdeauna le petit Cărtureşti pentru că era aproape de şcoală şi venea cu multe avantaje: librari simpatici, loc intim, situat departe de hipstăreala de pe Arthur Verona.

Recunosc că în Humanitas-ul de la Kreţulescu găseam întotdeauna mai multe cărţi trebuincioase, dar Cărtureştiul mic va avea întotdeauna un şarm aparte, de neregăsit în fraţii şi surorile mai mari.

îmi place foarte mult să pierd timpul prin librării… şi când spun să pierd timpul mă gândesc că de multe ori mă întind vreo 2 ore, 2 ore în care mă legăn lent de la un raft la altul, mă agăţ de o masă cu noutăţi şi nu mă mai mişc, aranjez cărţile dacă nu sunt în unghi drept, contabilizez coperţile cele mai artsy, mă distrez spionând selecţia de cărţi a celorlalţi şi cel mai mult îmi place să mă aşez în genunchi şi să citesc primele 2 pagini din toate cărţile pe care le ating.

Tot ritualul ăsta de librărie este o adevărată pasiune pentru mine, îmi face mare plăcere, e tare plăcut şi mai mult poate fi şi gratis dacă eşti eficient.

în Cluj librăria preferată este Librarium – din foarte multe motive: loc genial, cei mai drăguţi şi implicaţi librari (merci Lore pentru reduceri şi thank you Teodora pentru recomandarea – Antoni Casas Ros – absolut genial, am citit Teorema lui Almodovar, sunt la ultima apariţie – Enigma – din care mai am 30 de pagini pe care le tot amân pentru că nu vreau să se termine anarhia sindromului enigma), selecţie foarte bună la capitolul literatură pentru copii (recomand volumul coordonat de Liviu Papadima - Ce poţi face cu două cuvinte- sursă bogată de inspiraţie pentru exerciţiile cu 3 cuvinte de la regie), canapele super comfortabile, reduceri, cărţi interesante despre teatru, asta ‘mai’ din când în când. îmi doresc doar să mărească zona de arte şi să văd mai multe albume la etaj.

în afară de Librarium, pe unde poposesc destul de des pentru că este chiar pe drumul meu casă-şcoală, mai există Cărtureşti … situat extrem de neortodox, în Iulius Mall. Spun asta pentru că aş vrea acest cărtureşti mai în centru şi nu pentru că aş avea o problemă cu mall-ul – orice aş spune, sunt o fată Cosmo  şi practic destul de des mall-o-activitatea.

Ieri,  vineri, mi-am luat doza de librărie direct dintr-un Cărtureşti deabia deschis – era ora 10 fix- în colţul care adună noile apariţii de la Polirom şi secţiunea de artă. Am descoperit cu această ocazie că la rafturile cu eticheta film poţi găsi şi cărţi despre teatru de la editura phaidon de exemplu.. am fost fericită să găsesc lângă un album despre robert de niro o carte despre regie – Rob Swain Directing, a handbook for emerging theatre directors. Mi-am spus – asta este despre mine pentru că sunt emerging prin toate părţile  şi am ţinut-o în braţe pentru următoarele 2 ore – am sedus-o şi am dus-o şi acasă – if that is not love I don’t know what it is..

am reuşit să îmi înfig în sfârşit ghearele într-un artforum ceva mai recent – decembrie 2012. Artforum rămâne singurul conglomerat de pagini glossy care mă face fericită ca un copil în faţa unui borcan plin de jeleuri roşii. începusem să mă simt tare prăfuită, aşa că de aseară stau cu revista lângă mine şi mă minunez la toate reclamele de expoziţii internaţionale şi la recomandările editoriale. Cred că întotdeauna voi trăi cu fascinaţia pentru a imagina aceste expoziţii.

Artforumul este material de studiat după ce treci peste contemplaţia tâmpă care, pe mine, mă încearcă de fiecare dată… aşa că m-am gândit să adun ceva nume noi de artişti despre care nu ştiu mare lucru.

Aşa am ajuns să explorez instalaţiile făcute de Diana Thater – video art şi proiecţii at their finest şi Kienholz cu adevărate producţii teatrale de assemblages.

The Ozymandias Parade a devenit noua mea obsesie – construcţie vizuală cu mesaj clar delimitat… i want to achieve that…dar până acolo, sunt încă în sesiune – o zonă extrem de haotică – şi cum se vede, tot încerc să amân momentul în care chiar învăţ şi îmi pregătesc examenele.

Diana Thater, Rare, (2008)

Diana Thater, Untitled Videowall (Butterflies) - (2008)

Diana Thater, Untitled Videowall, Butterflies, (2008)

Diana Thater, Perfect devotion two, (2005)

Diana Thater, Psyche, (2005)

Kienholz, The Ozymandias Parade/Concept Tableaux

Kienholz, Ozymandias Parade / Concept Tableaux

Real Life 0

Posted on April 05, 2011 by admin

Colaborarea cu Cosmin a dus la un dialog interesant prin care s-a materializat şi textul expoziţiei.

Real Life

text: Mădălina Timofte

Cum se poate reprezenta realitatea ca un construct mental şi afectiv care să poată depozita atât datele observaţiei directe cât şi sentimentul-reacţie al acestei întâlniri?

În Real Life această dualitate coexistă în pictura lui Cosmin Frunteş ca modalitate de exteriorizare a unităţii dintre documentare şi implicare personală.

Depăşind simpla includere a realităţii în mediul picturii,  expoziţia Real Life prezintă o explorare afectivă a spaţiului natural incendiat ca metaforă a “vieţii reale” unde relaţiile dintre prezenţa umană şi cea naturală nu sunt echilibrate, ci comprimă un fond al decadenţei morale.

Suprafaţa lucrărilor se construieşte ca o epidermă dură, întărită de volumetrii ale straturilor de culoare care marchează întâlnirea cu realitatea. Elementele naturale care se regăsesc “întipărite” în materia picturii: florile uscate, fânul, ceara, traduc simbolic prezenţa realului în materializarea trăirii personale.

Gama închisă a tonurilor de pâmânt împreună cu tuşele vibrate ale unor griuri-cărbune capătă profunzime prin contrastul susţinut cu erupţiile crude ale pastelurilor.

Înnecarea spaţiului în întuneric nu este o simplă opţiune cromatică, ci dublarea unui refuz în faţa secătuirii sevei naturale, vitale.

Cosmin Frunteş reuşeşte să mute semnificaţia statică şi contemplativă a peisajului clasic într-o zonă a trăirii personale şi a criticii în faţa realităţii. Peisajul devine astfel, aici, o nouă formă de exprimare plastică unde imersiunea în lucrare este un dat atât formal cât şi teoretic. Artistul ne pune faţă în faţă cu instantaneele unui spaţiu dublu fiinţat de natural şi uman, unde prima lume este un reper al valorii iar cea din urmă o umbră a culturii de masă. Astfel raportul stabilit între natural şi uman este unul de ‘locuire’ intrusivă unde agresivitatea cu care “umanizarea naturalului” se produce este un act de distrugere.

Experienţa actului de a privi tensiunea dintre cele două forme de fiinţare devine o puternică forţă creativă care întregeşte înţelegerea realităţii.

Dezarticularea normalităţii, a ce putem numi nostalgic spaţiu sacru, este urmărită vizual prin incendierea naturalului.  “Câmpul ars” devine din notă descriptivă un concept care coagulează acest simţ al realului.

Amprenta actualităţii este dată de problematizarea acestei ‘fiinţări negative’ sub forma unui discurs puternic individualizat care respiră siguranţă.

Geometria imaginii acestui Real Life este una spirituală unde peisajul şi portretul îşi depăşesc limitele de simplu studiu formal şi unde concentrarea asupra unui anumit obiect (candelabrul) devine direcţie conceptuală prin care realitatea este revizitată prin stabilirea unei problematici asupra esenţei.



↑ Top