Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte



tinker tailor soldier spy 1

Posted on January 27, 2012 by admin

This is not a film review.

This is about loving film and nice suits.

Julia (sau Jules sau Iuliana, ok, the united states of Ina :) ) mi-a făcut o invitaţie pe care nu am putut să o refuz: astăzi, film la ora  10:30 am -(Merci mult de tot dearest!)

Chiar dacă foarte AM, prea am pentru mine, am reuşit să mă conving să mă dau jos din pat după ce telefonul a sunat repetitiv o oră. Jumătate adormită am intrat în sală cu o doză generoasă de cafea gloria jean’s camuflată în geantă, gândindu-mă că experienţa în sine de a vedea un film-matineu este mult prea tare.

Filmul: Tinker Taylor Soldier Spy

Cast? Numai aproape toţi actorii mei preferaţi: Gary Oldman, Ciaran Hinds, John Hurt!, Colin Firth. (lipsesc doar Cillian Murphy şi Paul Bettany pentru a avea my dream team)

Absolut genial. în primul rând este un film care trebuie văzut pentru the camera work: cadre fixe cu încadratură echilibrată, filmare cursivă, dar în acelaşi timp concentrată pe detalii, decupaj impecabil, fotografie perfectă şi unghiuri de profunzime excelente.

Mi-a adus aminte că exista o vreme când marile jocuri politice erau făcute de bărbaţi în costume elegante care fumau cu nonşalanţă în sălile de sport, care conduceau Citroen DS 21, care dimineaţa aveau whiskey în loc de cafea în cană, care seduceau femei în scopul interesului “agenţiei”, care aveau onoarea de a salva şi ierta un prieten omorându-l, pentru care spionajul însemna psihologie, jocuri de cuvinte, schimb de informaţii şi un pistol.

they don’t make them like that anymore.

Poate societatea a evoluat, whatever that means, şi decizii importante se iau numai prin forecasturi economice şi traiectorii online. poate siguranţa unei lumi civilizate stă în conflicte în ţări foarte sărace, poate violenţa şi agresivitatea exacerbată hotărăsc… poate totul se poate rezolva numai prin injectarea unor fonduri imense şi creditarea diverselor ţări şi prin crearea unor noi pieţe… Nu ştiu, poate numai aşa poate funcţiona acum sistemul în zeitgeistul ăsta..poate, dar mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume unde un gentlemen’s agreement să fie mai puternic decât o declaraţie de război.

Aici e un film despre o perioadă, anii 70, în care un conflict extrem de stupid în sine – Războiul Rece – genera false probleme şi era alimentat pentru a susţine o tensiune ideologică formală. şi aşa, aş prefera să trăiesc într-un conflict absurd decât într-o lume care a îngropat umanitatea, curajul şi eleganţa.

Stan Brakhage 0

Posted on September 23, 2010 by admin

înainte să ‘apară’  imaginea este  întotdeauna modul în care vezi. aproximaţia cu care întregim lucruri pe care nu le vedem în totalitate sau forma pe care o intuim din linia umbrei şi atâtea alte condiţionări ale percepţiei noastre vizuale  sunt acolo pentru a precede un contact direct cu realitatea, cu imaginea unei lumi care este pre-făcută de ochiul nostru pentru a o înţelege într-un context cultural exact.

I suggest that there is a pursuit of knowledge foreign to language and founded upon visual communication. în Metaphors on Vision, pg. 12

Stan Brakhage transformă filmul într-un mod de a vedea nerafinat de datele condiţionate formal. şterge memoria de imagini cunoscute prin orientarea noastră spaţială de apărare şi ne lasă liberi într-un decupaj extrem de personal pentru a putea trece prin aceiaşi experienţă ca el. consumul filmului devine un fel de ritual de iniţiere din cauza implicării atât de puternice a cineastului.

filmarea este aici un act de cunoaştere la persoana I singular. the film poet manipulează însuşi filmul – pelicula prin zgârieturi, culori, desene dând sens materialului care trebuie să existe în primul rând prin lumină. Brakhage dublează materialitatea iluziei imaginii mişcătoare prin inventarea unui limbaj cinematografic capabil să traducă natura fizică a filmului.

regizorul rămâne ca protagonist, exprimând prezenţa prin mişcarea camerei şi prin editare, astfel încât să nu uităm niciodată că filmarea este actul de a vedea a unui om.

I have believed for many years and come to believe more and more the older i get that the art is given as a gift through a person’s urgency and that the responsability of the artist is to be personal enough. în Essential Brakhage, pg. 154



↑ Top