Mădălina Iulia Timofte

Imagini in Cuvinte



Real Life 0

Posted on April 05, 2011 by admin

Colaborarea cu Cosmin a dus la un dialog interesant prin care s-a materializat şi textul expoziţiei.

Real Life

text: Mădălina Timofte

Cum se poate reprezenta realitatea ca un construct mental şi afectiv care să poată depozita atât datele observaţiei directe cât şi sentimentul-reacţie al acestei întâlniri?

În Real Life această dualitate coexistă în pictura lui Cosmin Frunteş ca modalitate de exteriorizare a unităţii dintre documentare şi implicare personală.

Depăşind simpla includere a realităţii în mediul picturii,  expoziţia Real Life prezintă o explorare afectivă a spaţiului natural incendiat ca metaforă a “vieţii reale” unde relaţiile dintre prezenţa umană şi cea naturală nu sunt echilibrate, ci comprimă un fond al decadenţei morale.

Suprafaţa lucrărilor se construieşte ca o epidermă dură, întărită de volumetrii ale straturilor de culoare care marchează întâlnirea cu realitatea. Elementele naturale care se regăsesc “întipărite” în materia picturii: florile uscate, fânul, ceara, traduc simbolic prezenţa realului în materializarea trăirii personale.

Gama închisă a tonurilor de pâmânt împreună cu tuşele vibrate ale unor griuri-cărbune capătă profunzime prin contrastul susţinut cu erupţiile crude ale pastelurilor.

Înnecarea spaţiului în întuneric nu este o simplă opţiune cromatică, ci dublarea unui refuz în faţa secătuirii sevei naturale, vitale.

Cosmin Frunteş reuşeşte să mute semnificaţia statică şi contemplativă a peisajului clasic într-o zonă a trăirii personale şi a criticii în faţa realităţii. Peisajul devine astfel, aici, o nouă formă de exprimare plastică unde imersiunea în lucrare este un dat atât formal cât şi teoretic. Artistul ne pune faţă în faţă cu instantaneele unui spaţiu dublu fiinţat de natural şi uman, unde prima lume este un reper al valorii iar cea din urmă o umbră a culturii de masă. Astfel raportul stabilit între natural şi uman este unul de ‘locuire’ intrusivă unde agresivitatea cu care “umanizarea naturalului” se produce este un act de distrugere.

Experienţa actului de a privi tensiunea dintre cele două forme de fiinţare devine o puternică forţă creativă care întregeşte înţelegerea realităţii.

Dezarticularea normalităţii, a ce putem numi nostalgic spaţiu sacru, este urmărită vizual prin incendierea naturalului.  “Câmpul ars” devine din notă descriptivă un concept care coagulează acest simţ al realului.

Amprenta actualităţii este dată de problematizarea acestei ‘fiinţări negative’ sub forma unui discurs puternic individualizat care respiră siguranţă.

Geometria imaginii acestui Real Life este una spirituală unde peisajul şi portretul îşi depăşesc limitele de simplu studiu formal şi unde concentrarea asupra unui anumit obiect (candelabrul) devine direcţie conceptuală prin care realitatea este revizitată prin stabilirea unei problematici asupra esenţei.



↑ Top