arhitectura-fragmente de calatorii















Bienala de Arhitectura – expozitia de la ‘Galeria Noua’ – a.k.a galeriile de Arta a Municipiului Bucuresti

Stefan Tuchila si Cosmin Caciuc

Arhi-turismul

in “constructia” oricarui artist, arhitect, scholar, experienta vizuala nu e un accesoriu sau o optiune, este insasi baza cu care se lucreaza mereu. ceea ce vezi alcatuieste insasi structura de rezistenta a oricarui demers sau simple pareri. acumularea datelor vizuale “incarca” viziunea de ansamblu a datelor contemporane. conexiuni sunt facute iar orice noua ‘intalnire’- imagine poate fi un starting point pentru un proiect cu totul nou.
Seria de fotografii expuse din galerie, sub forma unui jurnal-colaj aparent turistic, face legatura intre faza de asimilare, de contact cu realitati culturale distincte si intre procesul de creatie, de transformare a materialului vazut.
printr-un mapping personal poate fi inregistrat stadiul de ‘receptare’ si de ‘redare’. Turismul care asimileaza cele mai negative conotatii se refera mai mult la o experienta traita intr-un grup mare de oameni cu un scop bine definit: de a “vedea” cat mai multe landmark-uri in cel mai scurt timp. astfel delimitata imaginea actiunii in sine, turismul devine o componenta aproape nociva. pentru ca a calatori este in final o experienta interiorizata, contactul cu exteriorul se subsumeaza in gros plan in afara turismului. in orice caz turismul ramane termenul motor, punct fix imposibil de inlocuit.
prin titlul expozitiei, termenul e revalorificat si reiterat intr-un circuit al valorilor culturale asa cum se intampla cu mult timp inainte sau cum ar trebui sa se intample de fapt.
Momentele arhitecturale surprinse in viena, paris, praga sau anywhere else surprind implicarea ‘privitorului’, a ‘turistului’ , a arhi-turistului, relatia sa cu locul vazut si in acelasi timp reinterpretarea lui.
Spatiul in sine e remodelat si capata valente diferite fiind scos din contextul sau geografic si ‘adus’ aici pentru a ‘instiga’ la arta.

anca benera

Art Sickness
10,000 sick bags (for intellectual discomfort)
Ongoing project, 2006 (24x12x6 cm each)
2007

Anca Benera este foarte prezenta in arta contemporana din Bucuresti, in galerii, muzeu sau prin oras, dar si cu o multime de expouri ‘afara’.
‘Interventia’ sa la Bienala Tinerilor Artisti cu propria incluziune a unei bienale – “Fake Biennial Bucharest” – transforma Bucurestiul intr-un creator involuntar si, in ipostaza asta, credibil, de arta. .. ‘replica’pt lucrarea lui andrei cadere mi se pare deja un icon.
iar siteul creat impreuna cu Arnold Estefan – http://www.conjoint.ro/ – este infernal de atractiv.. (chiar daca jocul cu iepurii e criminal).
da, 100% a fan.

dtailed – outlook

ENTROPY – bucuresti




dtailed – Tudor Prisacariu
http://www.dtailed.com

Nu stiu exact cum am dat de siteul lui Tudor … important este ca s-a intamplat.
fotografiile lui, inca de cand le-am vazut prima data, mi-au dat un imens sentiment de liniste.
Tot proiectul entropy, cumulul de lucrari este impresionant iar fiecare secventa vizuala inregistreaza o stare conturata perfect. artistul e ironic, dar cald, cu un ochi antrenat pentru a surprinde toate “nuantele” posibile – le scoate in evidenta si le identifica.
e o descarcare atat de lejera a imaginii.


Ame

este ea. urmarita in fotografii pe parcursul relatiei, seria acestor ‘statice’ cu ame conserva o delicatete incredibila. ea poate exista sau nu in realitate, asta nu conteaza, imaginile cu ea, imaginile cu ame exista pentru a crea o poveste fara text. portrete cu naturalete, cu ‘real’.

Imi plac foarte mult lucrarile lui Tudor si imi permit sa-i spun simplu Tudor, sunt doar 3 ani diferenta intre noi. imi da multa energie entuziasmul lui pentru arta si proiecte creative, e genul de artist care chiar construieste ceva si asta e genial la el.
Astept noi lucrari si sunt tare curioasa cum o sa iasa ‘incotro’ .
http://www.incotro.org/

Paul Neagu

mi-a consumat ceva energii duminica asta, nu am reusit sa-l duc exact unde voiam dar here it is .. un articol despre Paul Neagu :
de gasit pe www.artistiromani.wordpress.com (site la care sper sa contribui si in viitor cu materiale onorabile, un site facut cu dedicatie de catre o persoana cu adevarat driven si pasionata de arta – valentina). recomand.

corpul nostru





rezumatul pentru conferinta “imaginarul corpului uman” care va fi pe 17 mai.

Autoportretele Fridei Kahlo: durerea este in corpul femeii.

În viziune artisticǎ, corpul uman poate deveni un mijloc pentru a proiecta relaţia dintre lumea exterioarǎ şi cea interioarǎ, corpul devenind astfel un mijloc pentru a exprima o “deformare” vǎzutǎ singular.
Autoportretele Fridei Kahlo aduc ca imagine centralǎ propriul ei corp torturat de durere, durere simţitǎ în viaţa ei realǎ. Abordarea atât de personalǎ a corpului genereazǎ mai multe straturi de interpretare. La suprafaţǎ se pot identifica datele biografice transpuse în imagini, în picturǎ. Mergând în profunzime, se distanţeazǎ probleme de ordin social ,universal valabile, (locul femeii în societate, în familie), poziţionarea femeii artist,”datul” de a fi femeie.
Important de notat este cǎ artistul începe sǎ picteze în timpul convalescenţei care a urmat unui accident ce îi va marca viaţa. Mutilarea corpului şi suferinţa este transferatǎ pe pânzǎ, creându-se o reevaluare continuǎ a corpului pânǎ la moarte (tema majorǎ a tuturor lucrǎrilor sale fiind autoreprezentarea). Corpul Fridei este pus în relaţie cu experienţe traumatizante (pierderea sarcinii – în Henry Ford Hospital, moartea iminentǎ The Broken Column, violenţa A Few Small Nips ), experienţe resimţite simbolic la nivel general de cǎtre orice femeie.
Compoziţia lucrǎrilor sale este una elaboratǎ, plinǎ de detalii iconografice ale suferinţei, de elemente anatomice (organe, oase) suprapuse corpului întreg, de tratare imobilǎ a feţei şi de transformare a corpului real prin juxtapunere suprarealistǎ a unor detalii narative. Rezultatul formal este unul al realismului interior şi al viziunii asupra propriului corp din punct de vedere feminin.
Propria explorare corporalǎ oferǎ o imagine distinctǎ şi revelatoare pentru corpul feminin în general în perioada începutului de secol XX pentru cǎ în ciuda personalitǎţii extrem de individualizate, Frida Kahlo reuşeşte sǎ ofere o “experienţǎ palpabilǎ” a corpului feminin, una importantǎ în imaginarul corpului uman.